CSJ. Decizia nr. 3587/2003. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3587/2003
Dosar nr. 2038/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin Decizia penală nr. 215 pronunţată la data de 16 aprilie 2003, în dosarul penal nr. 708/200,3 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.V.Şt., declarat împotriva sentinţei penale nr. 803 din 7 decembrie 2000, pronunţată în dosarul penal nr. 1122/2000 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin care fusese condamnat la 7 ani închisoare pedeapsă rezultantă pentru înşelăciune şi falsuri, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat de la 8 februarie 2002 pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare, conform mandatului nr. 1042/2001 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, precum şi în executarea altor pedepse.
Apelantul a fost obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a avut în vedere că în mod nejustificat inculpatul a criticat soluţionarea cauzei în absenţa sa, acest aspect datorându-i-se, întrucât nu şi-a indicat noile adrese şi de altfel s-a dovedit că a cunoscut termenele dar s-a sustras urmăririi penale.
Sub acest aspect, s-a reţinut în mod corect situaţia infracţională, contrar susţinerilor inculpatului, avându-se în vedere probele administrate şi chiar declaraţiile coinculpaţilor şi anume că în zilele de 7 şi 8 iunie 1998, după ce s-a înţeles cu ceilalţi inculpaţi au indus în eroare conducerea SC C. pentru oţeluri speciale SA Târgovişte, prezentând file C.E.C. în alb, fără a avea acoperire.
Împotriva acestei decizii, în termen legal s-a declarat recurs fiind invocate ca motive de casare dispoziţiile precizând: grava eroare de fapt [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)] şi asprimea exagerată a pedepsei de 7 ani închisoare [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. Recurentul a solicitat casarea hotărârii şi fie achitarea sa pentru lipsa elementului constitutiv subiectiv al infracţiunii de înşelăciune, fie reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, ţinând seama de probele existente şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat. Atât sentinţa de condamnare nr. 803 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, cât şi Decizia nr. 708/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sunt legale şi temeinice, urmând a fi reţinute.
Inculpatul a comis o infracţiune contra patrimoniului frecvent practicată şi care afectează relaţiile sociale legate de modul afacerilor. Faţă de modul cum a fost concepută infracţiunea cu participarea a trei făptuitori, demonstrând aşadar un grad ridicat de pericol social, precum şi faţă de cuantumul ridicat al pagubei produse, fapta inculpatului are un pericol social concret ridicat.
De altfel, pedeapsa aplicată este medie faţă de limitele speciale prevăzute de lege şi deci nu este exagerată, iar în cauză nu există nici o împrejurare care să atragă atenuarea răspunderii penale.
Astfel fiind, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V.Şt. împotriva deciziei penale nr. 215 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 8 februarie 2002 până la 9 septembrie 2003.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 3586/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3588/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
---|