CSJ. Decizia nr. 3586/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3586/2003
Dosar nr. 2028/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 6 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 404/2003 s-au dispus următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata I.A. la câte 5 ani închisoare (două fapte).
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 iunie 2002 la 9 ianuarie 2003.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata D.L. la câte 5 ani închisoare (două fapte).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 6 iunie 2002 la 6 februarie 2003.
S-a constatat prejudiciul părţii vătămate G.N.A. recuperat prin restituire.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatele în solidar la 300.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Şt.M.E.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpată la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 600.000 lei onorariul apărătorului din oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 1 iulie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatelor I.A. şi D.L. pentru săvârşirea a câte două infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a reţinut în sarcina acestora că în ziua de 6 iunie 2002 au acostat pe partea vătămată G.N.A. şi audeposedat-o prin violenţă de suma de 21.000 lei şi două inele din argint, faptă repetată la 7 iunie 2001 când au acostat partea vătămată Şt.M.E., căreia i-au luat prin ameninţare, suma de 300.000 lei.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 809 din 12 septembrie 2002, pronunţată de această instanţă, în dosarul nr. 3712/2002.
Prin Decizia penală nr. 803 din 6 decembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 3283/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul inculpatei D.L., extins şi asupra inculpatei I.A. şi a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Rejudecând, tribunalul a constatat dovedite şi de altfel şi recunoscute infracţiunile pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, iar încadrarea juridică a infracţiunilor fiind cea prevăzută în rechizitoriu.
Inculpata I.A. a fost pusă în libertate la 9 ianuarie 2003, conform adresei nr. 16249 din 13 ianuarie 2003 a Penitenciarului Spital Bucureşti.
Prejudiciul a fost recuperat prin restituire (partea vătămată G.N.A.).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata D.L., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind prea severă în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi de datele ce o caracterizează (necunoscută cu antecedente penale, cu o conduită sinceră şi de regret a faptei comise).
Prin Decizia penală nr. 189 din 3 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelul declarat de inculpată, ca nefondat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului, Curtea, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise.
Cât priveşte solicitarea inculpatei de reducere a pedepsei aplicate, se constată că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor săvârşite, modalitatea în care au fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, cât şi cuantumul prejudiciilor, lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală sinceră a inculpatelor.
Aşa încât, pedeapsa aplicată inculpatei recurente este just individualizată şi nu se justifică solicitarea de reducere a acesteia.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpată ca nefondat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.L. împotriva deciziei penale nr. 189 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 iunie 2002 până la 9 septembrie 2003.
Obligă recurenta la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3585/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3587/2003. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen. Recurs → |
|---|
