CSJ. Decizia nr. 3602/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3602/2003
Dosar nr. 2264/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 258 din 18 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul R.V.
A obligat pe contestator la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariu apărător oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 130 din 12 februarie 2002 a fost emis în concordanţă cu sentinţa penală nr. 101/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
De asemenea, nu s-a dovedit susţinerea condamnatului, în sensul că a fost condamnat la 6 ani închisoare, iar mandatul a fost emis pentru o pedeapsă de 7 ani.
S-a motivat ca neîntemeiată contestaţia şi sub aspectul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 întrucât, în cauză, sunt incidente prevederile art. 6 din lege întrucât condamnatul s-a sustras executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul R.V., criticând-o sub aspectul greşitei reţineri şi inaplicabilităţii Legii nr. 543/2002.
Prin Decizia penală nr. 233 din 6 mai 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul declarat de condamnat, ca nefondat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul R.V., fără a motiva în scris, iar la data judecării recursului, respectiv 9 septembrie 2003, a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Verificând actele dosarului cauzei, sub toate aspectele, Curtea constată că recursul este fondat, în sensul că se impune aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţele au apreciat că recurentul condamnat s-a sustras executării pedepsei întrucât, în cauză, mandatul de executare a fost emis la 12 februarie 2002, iar executarea pedepsei a început la 8 martie 2002.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, coroborat cu art. 7 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 18 din aprilie 2003, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.
Conform art. 4 din legea sus-menţionată, prevederile, printre altele, ale art. 1 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului R.V. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Aşa încât, urmează ca prevederile Legii nr. 543/2002 să se aplice pedepselor aplicate condamnatului de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., aceste pedepse fiind graţiate integral şi condiţionat.
Cât priveşte pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., aplicată condamnatului, exceptată de la graţiere urmează a fi executată în regim de detenţie. Mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 130 din 12 februarie 2002 va fi anulat şi se va dispune emiterea unui nou mandat.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de condamnat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 233 din 6 mai 2003 aCurţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 258 din 18 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Admite contestaţia la executare formulată de condamnatul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 101/2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 503 din 28 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 211 din 16 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, în pedepsele componente de: 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen. un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
În baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002 graţiază condiţionat pedepsele de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Stabileşte că inculpatul R.V. are de executat pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., exceptată de la graţiere.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 130 din 12 februarie 2002 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi dispune emiterea unui nou mandat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3598/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3620/2003. Penal → |
|---|
