CSJ. Decizia nr. 3693/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3693/2003
Dosar nr.5492/2003
Şedinţa publică din 11 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 19 ianuarie 1998, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpaţii:
L.G. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi urm. C. pen. ş.
C.F.D. (fost P.) la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus prevenţia de la 21 februarie 1997, la zi.
S-a luat act că prejudiciul provocat prin infracţiune a fost recuperat integral.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului câte 300.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 20 februarie 1997, după o prealabilă înţelegere, cei doi inculpaţi au atacat pe timp de noapte şi în loc public pe partea vătămată C.D., sustrăgându-i, prin acte de violenţă, suma de 30.000 lei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 403 din 25 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul C.F.D. (fost P.) solicita să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi inculpat a declarat recurs, reiterând în principal motivul de casare invocat în apel, în sensul că infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcină nu a fost comisă de acesta, iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.F.D., încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Susţinerile inculpatului, în sensul că fapta nu a fost comisă de acesta, nu se confirmă din probele administrate (declaraţiile constante ale părţii vătămate, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de organele poliţiei şi gardienii publici, declaraţiile martorilor C.I. şi M.I., coroborate cu declaraţiile coinculpatului L.G.) care au fost analizate în considerentele hotărârilor atacate, rezultă, fără dubiu, că în noaptea de 20 februarie 1997, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei doi inculpaţi s-au înţeles să-i sustragă părţii vătămate C.D. banii care-i avea asupra sa. Potrivit acestei înţelegeri, inculpaţii l-au atacat pe C.D. pe stradă şi prin violenţă l-au determinat să le dea suma de 300.000 lei pe care o poseda.
Imediat după comiterea faptei, cei doi inculpaţi au fost prinşi şi reţinuţi de gardienii publici aflaţi în apropiere.
Referitor la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea acesteia instanţa de fond având în vedere gradul sporit de pericol social al infracţiunii (comisă pe timp de noapte, în loc public, împreună cu un minor şi prin acte de violenţă), cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului care, deşi nu posedă antecedente penale, în cursul procesului a adoptat o poziţie nesinceră, încercând să plaseze întreaga activitate infracţională în sarcina coinculpatului minor.
Întrucât criticile din recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul inculpatului C.F.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.D. (fost P.) împotriva deciziei penale nr. 403 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3692/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3695/2003. Penal. Art.211, 208, 209 c.pen.... → |
|---|
