CSJ. Decizia nr. 3692/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3692/2003
Dosar nr.4733/2002
Şedinţa publică din 11 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. H.P., la un an închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu consecinţele prevăzute de art. 64 şi art.71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 27 februarie 2002 şi până la zi.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000.000 lei.
2. C.M.R., la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 215 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 66/1998 a Tribunalului Sălaj, rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, cu consecinţele prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa sentinţa de mai sus, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 21 august 1999, inculpaţii H.P. şi C.M.R., se aflau la o discotecă organizată în localitatea Porţi împreună cu numitul H.I., fratele inculpatului H.P. În jurul orei 22,00, inculpatul H.P. a fost contactat de numitul L.M. care era însoţit de B.D., iar cu această ocazie, inculpatul H.P. a aflat că numitul B.D. are de primit o sumă de bani de la un cetăţean din Horoatul Crasnei şi care în noaptea respectivă avea o nuntă şi urma să intre în posesia unei sume de bani.
Cu această ocazie, numitul L.M. a propus inculpaţilor H.P. şi C.M.R. să-l ajute pe B.D. să-şi recupereze banii, urmând să-i însoţească la persoana în cauză, iar în situaţia în care acesta refuză restituirea, să-l ameninţe şi să-l intimideze pentru a-l determina să restituie banii.
Atât inculpatul H.P., cât şi inculpatul C.M.R. s-au declarat de acord cu propunerea numitului L.M., astfel că H.P. i-a cerut fratelui său H.I. să-i însoţească la o discotecă în Zalău.
După ce au fost la o discotecă în Suplacul de Barcău, apoi la o nuntă în localitatea Plopiş, inculpatul H.P. a luat de la domiciliul său o bâtă de bass-ball şi o şapcă cu cozoroc pe care a dat-o inculpatului C.M.R.
În jurul orei 4,00, cei cinci s-au deplasat cu autoturismul în apropierea imobilului în care avea loc nunta, iar la un moment dar, văzând pe partea vătămată că a pornit spre domiciliu însoţit de trei autoturisme inculpaţii s-au deplasat la rândul lor în apropierea domiciliului părţii vătămate. Aici, numitul B.D. a chemat pe partea vătămată la poartă şi după ce aceasta a ieşit, i-a cerut suma de 2000 mărci germane necesară pentru a înscrie în circulaţie autoturismul marca AUDI primit în schimb, însă a fost refuzat de partea vătămată. La rândul său, numitul L.M. a coborât din autoturism cerându-i 2000 mărci germane şi întrucât aceasta a refuzat i-a chemat din autoturism pe inculpaţii H.P. şi C.M.R., precum şi pe H.I.
Inculpaţii H.P. şi C.M.R. au coborât din autoturism şi s-au apropiat de partea vătămată, iar la scurt timp a venit acolo şi H.I. care s-a apropiat la rândul său de grupul respectiv.
În acel moment, inculpatul C.M.R. a aplicat părţii vătămate D.I. o lovitură peste cap, solicitându-i să aducă banii, iar L.M. a lovit-o cu pumnul în faţă.
Cei doi au ameninţat pe partea vătămată că, în cazul în care nu va aduce banii îl vor bate.
Faţă de actele de ameninţare şi violenţă la care a fost supusă partea vătămată s-a dus în casă şi a adus de la soţia sa suma de 12.000.000 lei, pe care a înmânat-o numitului L.M.
După ce au primit banii, numitul L.M. a numărat suma şi a constatat că sunt 12.000.000 lei, astfel că a solicitat părţii vătămate să aducă şi diferenţa de 5.000.000 lei, însă aceasta i-a spus că diferenţa o va da a doua zi, lucru pe care l-a şi făcut.
După ce B.D. a intrat în posesia sumei de 12.000.000 lei, toţi cei cinci inculpaţi s-au deplasat în piaţa de autoturisme din Oradea, unde i-a dat inculpatului H.P. suma de 5.500.000 lei, iar lui L.M. 400.000 lei, iar ulterior acestuia din urmă i-a mai dat 200.000 lei.
La rândul său, inculpatul H.P. i-a dat inculpatului C.M.R. suma de 1.800.000 lei, iar lui H.I. suma de 1.500.000 lei.
Împotriva sentinţei penale nr. 58 din 10 iulie 2002 a tribunalului sălaj, au declarat apel inculpaţii H.P. şi C.M.R.
Inculpatul C.M.R. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi rejudecând cauza, a se dispune achitarea lui în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că inculpatul C.M.R. nu a aplicat lovituri părţii vătămate şi nici nu a profitat de pe urma săvârşirii infracţiunii.
În subsidiar, s-a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., în infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., a se reţine în favoarea inculpatului C.M.R. circumstanţe atenuante şi a se reduce pedeapsa ce i s-a aplicat sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul H.P. nu şi-a motivat apelul, iar în şedinţa publică din 10 octombrie a declarat că îşi retrage recursul.
Prin Decizia penală nr. 276 din 10 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M.R. şi a luat act că inculpatul H.P. şi-a retras apelul.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că inculpatul C.M.R. a lovit pe partea vătămată D.I., împrejurare ce a rezultat din declaraţiile numitului L.M. şi a coinculpaţilor H.P. şi H.I.
S-a mai reţinut, de asemenea, că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu de şantaj, iar pedeapsa aplicată este corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C.M.R.
Critica vizează aceleaşi aspecte invocate şi în apel, respectiv greşita condamnare, solicitând în principal, achitarea potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 şi 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit alin. (3) din acelaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Astfel cum au reţinut instanţele, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile lui L.M., ale inculpaţilor coroborate cu declaraţiile părţii vătămate că inculpatul C.M.R. a săvârşit infracţiunea de tâlhărie asupra părţii vătămate împreună cu alte persoane, obligându-l pe acesta să le dea suma de 17.000.000 lei prin ameninţare şi violenţă.
Nici critica cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de şantaj nu se impune ştiut fiind că, în cazul infracţiunii de şantaj, relaţiile sociale încălcate sunt, în principal, cele referitoare la libertatea persoanei, pe când în cazul tâlhăriei sunt încălcate în primul rând şi în principal, cele referitoare la patrimoniul acesteia şi în secundar cele referitoare la libertate persoanei.
De aceea, se reţine că însuşirea unui bun al părţii vătămate prin ameninţare şi violenţă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu de şantaj.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se relevă motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.M.R. împotriva deciziei penale nr. 276 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.R. împotriva deciziei penale nr. 276 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3691/2003. Penal. STRAMUTARE. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 3693/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
