CSJ. Decizia nr. 3695/2003. Penal. Art.211, 208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3695/2003
Dosar nr.1020/2003
Şedinţa publică din 11 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 414 din 21 august 2002, Tribunalul Dolj, a condamnat pe inculpatul N.N. zis C. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la un an şi 6 luni închisoare.
După contopirea pedepselor, în temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-au constatat recuperate prejudiciile.
Inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 500.000 lei onorariu avocat oficiu.
S-a reţinut că, în seara de 11 decembrie 2000, inculpatul împreună cu prietenul său N.C., au escaladat gardul împrejmuitor al locuinţei părţii vătămate V.V., şi observând în curtea imobilului, într-un pom mai multe păsări, au sustras două. Partea vătămată fiind alertată de lătratul câinelui, a ieşit din locuinţă şi trecând la urmărirea celor doi, a reuşit să-l reţină pe numitul N.C.
Inculpatul N.N., pentru a-şi asigura scăparea şi pentru a păstra bunurile sustrase, a îmbrâncit pe partea vătămată şi a fugit.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost evaluat la 100.000 lei şi a fost acoperit, prin restituire, în echivalent bănesc.
S-a mai reţinut că în luna decembrie 2000, inculpatul, în timp ce se deplasa pe raza satului Zănoaga din comuna Leu, împreună cu martorii N.C., E.A.I. şi G.M.B., a observat pe drum, în dreptul locuinţei părţii vătămate N.I., 2 curci, pe care le-a sustras şi apoi le-a vândut în Piaţa Centrală din municipiul Craiova.
Prejudiciul creat părţii vătămate, în sumă de 450.000 lei a fost recuperat pe parcursul cercetărilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând:
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen., întrucât cele două curci au fost sustrase din afara curţii părţii vătămate, rămase fără supraveghere;
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., întrucât nu inculpatul a fost cel care a împins partea vătămată pentru a-şi asigura scăparea şi pentru a păstra bunurile furate, ci N.N.;
- achitarea pentru ambele infracţiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de lege, considerând că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, şi
- o nouă individualizare a pedepsei atât în ceea ce priveşte întinderea, considerând că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante faţă de întinderea prejudiciului şi recuperarea acestuia, dar şi schimbarea modalităţii de executare, prin înlăturarea art. 64 şi art. 71 C. pen., cu art. 81 sau art. 861 C. pen., datele ce caracterizează persoana inculpatului, demonstrând că reeducarea se poate realiza şi fără executarea pedepsei, prin privare de libertate.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 33 din 10 februarie 2002, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi reţinând, în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a redus pedepsele la un an şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. şi la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu reţinerea pentru ambele infracţiuni a dispoziţiilor art. 99 şi următoarele C. pen.
S-au recontopit pedepsele în temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 2 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, inculpatul N.N. solicitând, prin apărătorul său, în principal, achitarea sa, iar în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a stabilit, în mod corect, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului N.N. în săvârşirea, în cursul lunii decembrie 2000 a infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. şi de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
Astfel, este dovedită prin declaraţiile părţilor vătămate, procesul verbal de reconstituire, actele medico-legale, declaraţiile martorilor C.I., N.C.G. şi G.M.B., coroborate cu declaraţiile inculpatului, că acesta a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat.
De altfel, inculpatul, în faza de urmărire penală a recunoscut săvârşirea faptelor.
Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanţa de apel a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracţiunilor sus-menţionate.
La individualizarea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, cu executarea în regim de detenţie, fiind de natură a contribui la reeducarea inculpatului şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 33 din 10 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3693/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3696/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
