CSJ. Decizia nr. 3689/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3689/2003
Dosar nr.2035/2003
Şedinţa publică din 11 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138 din 11 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 6 decembrie 2002, la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
A luat act că partea vătămată N.P. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 300.000 lei onorariul avocat oficiu.
A reţinut instanţa că la 5 decembrie 2002, în jurul orelor 23,30, inculpatul, împreună cu un prieten neidentificat se întorceau de la bar şi se aflau pe str. Răscoala din 1907. La un moment dat inculpatul a grăbit pasul şi apropiindu-se de partea vătămată N.P., a lovit-o de mai multe ori, smulgându-i totodată şi geanta, după care a fugit, fiind urmat de prietenul său.
Inculpatul a fost imobilizat în final de martorii C.P.M. şi A.S.A.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul, a declarat apel criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat în totalitate, a recunoscut şi regretat fapta.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de criticile aduse, precum şi conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul este nefondat şi îl respinge prin Decizia penală nr. 173 din 1 aprilie 2003.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând-o sub acelaşi aspect, respectiv individualizarea pedepsei.
Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele având în vedere şi aspectele invocate de inculpat, respectiv sinceritatea pe parcursul procesului penal şi faptul că prejudiciul a fost recuperat, motiv pentru care s-au şi aplicat circumstanţe prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
În consecinţă, nu se impune reindividualizarea pedepsei, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 173 din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 173 din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 decembrie 2002, la 11 septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3688/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3690/2003. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... → |
|---|
