CSJ. Decizia nr. 3697/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3697/2003
Dosar nr.1226/2003
Şedinţa publică din 11 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 307 din 3 iunie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul S.C. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1795 din 15 mai 1997 a Judecătoriei Iaşi, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final 8 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit corp delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească 229.000 lei părţii civile Serviciul de Ambulanţă Iaşi, 1.309.540 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în ziua de 15 aprilie 1999, în timp ce se afla într-un bar, având o discuţie contradictorie cu partea vătămată C.I., soldată cu insulte şi ameninţări reciproce, inculpatul a mers la domiciliu, unde s-a înarmat cu un cuţit şi venind în localul public, l-a lovit cu acel cuţit pe sus-numitul în zona supraclaviculară stângă, provocându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 69 din 20 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita aplicarea în cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., pretinzând că a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de atitudinea provocatoare a victimei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi inculpat a declarat recurs, reiterând motivul de casare invocat în apel, referitor la neaplicarea în cauză a scuzei provocării.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor rezultă, în adevăr că după ce consumase băuturi alcoolice, având un diferend minor cu partea vătămată C.I., soldat cu insulte şi ameninţări reciproce, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, unde s-a înarmat cu un cuţit şi venind în localul public, unde se afla victima, i-a aplicat o lovitură de cuţit în regiunea supraclaviculară stângă.
Intenţia inculpatului de a ucide rezultă din materialitatea faptei, acesta lovind victima cu un cuţit (obiect apt de a ucide) cu mare intensitate, într-o zonă vitală.
Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză mai rezultă că cel care a declanşat conflictul a fost inculpatul, situaţie în care acţiunea părţii vătămate de a-l da afară din localul public, constituie un act de provocare în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen.
Scuza provocării nu poate fi reţinută în cauză cu atât mai mult cu cât, după incidentul minor avut cu partea vătămată, inculpatul s-a deplasat la domiciliu, unde s-a înarmat cu un cuţit şi revenind în localul public, a reluat conflictul în cadrul căruia victima a fost înjunghiată.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 69 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3696/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3698/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
