CSJ. Decizia nr. 3809/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3809/2003
Dosar nr. 2117/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpata I.D. a fost condamnat la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 13 martie 2002, la zi, a confiscat cantitatea de 8,2 gr. heroină şi suma de 2.374.000 lei şi a obligat pe inculpată la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în fapt, că inculpata se ocupa cu comercializarea de droguri de circa 7 luni, după cum însăşi a recunoscut şi fiind urmărită de organele de poliţie, a fost prinsă în flagrant în ziua de 13 februarie 2002, după ce vânduse heroină la mai mulţi cumpărători, găsindu-se în locuinţa acesteia 7,94 gr. precum şi 5 „bile” conţinând 0,55 gr.
Prin Decizia penală nr. 233 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata I.D., prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpata I.D. a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpată nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens a ţinut seama de gradul de pericol social deosebit de mare al infracţiunii comise cât şi al persoanei inculpatei (care a comercializat droguri de mare risc o perioadă mai mare de timp şi conduita sinceră în cursul procesului penal, în raport de care s-au reţinut circumstanţe atenuante) astfel că pedeapsa stabilită, sub limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.D., împotriva deciziei penale nr. 233/ A din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2002, la 17 septembrie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3808/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 381/2003. Penal → |
|---|
