CSJ. Decizia nr. 3808/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3808/2003
Dosar nr. 2111/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 din 13 ianuarie 2003, Tribunalul Hunedoara a dispus condamnarea inculpatului B.A.C. la pedepsele de:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată de la 31 octombrie 2002, la zi.
S-a constatat că părţile vătămate B.N. şi K.S. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.A.C. este frate cu numitul B.D.G., care locuieşte în concubinaj cu numita D.V., de circa 5 ani. Aceasta are 3 copii dintr-o relaţie anterioară, între care se afla şi partea vătămată K.S., în vârstă de 14 ani.
La începutul lunii august 2002, inculpatul B.A.C., aflându-se cu mai multe persoane, inclusiv partea vătămată K.S., într-o zonă de agrement, însoţită de către acesta, s-a îndepărtat de grup. Într-un loc mai izolat, deşi cunoştea că partea vătămată este minoră, a întreţinut cu ea raport sexual normal şi complet.
La data de 26 august 2002, în jurul orelor 23,00, inculpatul care se deplasa pe str. Păcii din Lupeni, însoţit de către concubina sa, numita D.M.I., a observat-o pe partea vătămată jucându-se cu copii de vârsta ei, s-a apropiat de ea şi pretextând că vrea să discute un anume subiect, s-au îndepărtat, spunându-i că merg să cumpere pâine.
După ce a condus-o pe un loc necirculat, inculpatul i-a propus părţii vătămate să întreţină raport sexual, după care au avut raport sexual normal şi complet.
Din conţinutul actului medico-legal a rezultat că aceasta prezenta o deflorare veche, a cărei dată nu poate fi precizată.
În cursul lunii octombrie 2002, partea vătămată B.N., în vârstă de 14 ani, sora inculpatului, s-a deplasat din localitatea Salcia, judeţul Dolj, în oraşul Lupeni cu intenţia de a o ajuta pe sora sa B.L. să-şi îngrijească copilul în vârstă de 2 ani, perioadă în care a locuit la fratele ei B.D.G.
La data de 29 octombrie 2002, în jurul orelor 18,00, după ce partea vătămată şi inculpatul s-au despărţit de sora lor, care pleca la lucru, s-au îndreptat spre casa din Lupeni, unde urma să aibă grijă de nepotul în vârstă de 2 ani.
Când au ajuns în faţa casei, inculpatul care se afla într-o avansată stare de ebrietate, i-a cerut părţii vătămate să sară gardul în curtea locuinţei vecine. Aceasta l-a refuzat fapt pentru care inculpatul a înjurat-o şi a lovit-o cu palma peste cap, spunându-i că până se întoarce, ea să sară gardul, apoi a dus copilul şi l-a lăsat în casă, în grija fratelui său mai mic şi a martorilor M.I. şi M.S.
Găsind-o în acelaşi loc pe partea vătămată, inculpatul a înjurat-o, determinând-o să sară gardul în curtea acelei case, care era abandonată.
După ce au intrat în locuinţă, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace, care plângând, s-a opus şi când a aflat de intenţia acestuia, a încercat să-l convingă, că fiindu-i soră, nu este bine ce face.
Inculpatul nu a acceptat argumentele, a lovit-o cu palma peste faţă, a dezbrăcat-o şi după ce a îmbrâncit-o pe pat, a avut raport sexual normal şi complet cu ea.
După aceea, inculpatul şi partea vătămată au intrat în casa în care locuia el şi unde negăsind băuturi alcoolice, l-a trimis pe fratele său mai mic şi pe partea vătămată să cumpere vodcă şi pâine.
Pe traseul spre oraş, partea vătămată i-a relatat fratelui său B.A. ce i s-a întâmplat, spunându-i că intenţionează să plece acasă la tatăl său, apoi s-a deplasat la locuinţa numitului B.D.G., care văzând-o plângând i-a cerut să-i spună ce s-a întâmplat, iar când a aflat, împreună au sesizat organele de poliţie.
Din certificatul medico-legal a rezultat că partea vătămată a suferit o deflorare recentă, ce poate data din 29 octombrie 2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.A.C., solicitând în principal achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor, pentru care a fost condamnat, pentru considerentul că faptele nu există.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa, conform art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de viol şi reducerea pedepselor aplicate, pentru săvârşirea celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina lui.
Prin Decizia penală nr. 124/ A din 3 aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă prevenţia de la 31 octombrie 2002, la 3 aprilie 2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.A.C. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi reducerea pedepselor aplicate.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului probator din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
Astfel la aplicarea pedepselor, atât prima instanţă cât şi cea de control judiciar, au luat în considerare toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, gradul ridicat de pericol social al faptelor determinat de vârsta fragedă a victimelor, minore în vârstă de 14 ani, precum şi relaţia de rudenie dintre partea vătămată B.N. şi inculpat, modul de săvârşire a infracţiunilor, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la pedepse privative de libertate, fiind recidivist, dovedind astfel perseverenţă pe calea infracţionalităţii.
Aşadar, pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului, este în măsură să asigure reeducarea lui, în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă se apreciază că în cauză nu există temeiuri pentru reconsiderarea pedepsei, urmând ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul B.A.C. urmează să fie respins, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 octombrie 2002, la 17 septembrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.C., împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 octombrie 2002, la 17 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3807/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3809/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
