CSJ. Decizia nr. 3884/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3884/2003
Dosar nr. 373/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş, prin sentinţa penală nr. 110 din 10 mai 2002, a condamnat pe inculpatul A.F. la pedeapsa de 23 de ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 alin. (1) lit. a), c) şi d) din acelaşi cod.
Inculpatul a fost, deasemeni, condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi f) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 1063 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 77 din 25 iunie 1997 a Tribunalului Mureş.
Contopindu-se pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 25 aprilie 2001, la zi.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnată şi inculpata M.I. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 61 alin. (1) C. pen. şi la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 din acelaşi cod.
Inculpatul a fost obligat la câte 6.000.000 lei despăgubiri civile şi la câte 20.000.000 lei daune morale către fiecare din părţile civile O.I., O.V. şi S.I.
S-a reţinut că, în ziua de 24 aprilie 2001, inculpaţii A.F. şi M.I. au prestat diferite activităţi în gospodăria victimei O.I. După ce au terminat, bătrâna i-a invitat în casă pentru a le da de mâncare. Terminând de mâncat, inculpata M.I. s-a aşezat pe pat, moment în care inculpatul A.F. s-a îndreptat către uşă şi a închis-o după care s-a dus către victima O.I., a prins-o cu mâna de gât şi a trântit-o pe pat. Inculpatul a lovit-o pe victimă peste mâini şi a întrebat-o unde îşi ţine banii, după care a strâns-o de gât şi i-a pus peste nas şi gură basmaua pe care aceasta o avea pe cap. În final, inculpatul a luat un cuţit de pe masă şi l-a înfipt în gâtul bătrânei după care l-a aruncat într-o oală cu apă care se afla pe foc. După ce a găsit banii victimei sub salteaua patului cei doi au plecat, la ieşirea din curte fiind observaţi de două femei ce se aflau pe stradă.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, prin Decizia nr. 174/ A din 11 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A.F. prin care acesta a solicitat să-i fie redusă pedeapsa aplicată de prima instanţă.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat, printr-un prim motiv de casare, să se dispună achitarea sa, întrucât nu sunt probe suficiente pentru a se reţine vinovăţia pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi tâlhărie. În subsidiar a solicitat să-i fie redusă pedeapsa.
Recursul inculpatului este nefondat.
Deşi pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că iniţial a recunoscut săvârşirea faptelor, descriind în amănunt modul în care a acţionat, ulterior a revenit asupra declaraţiilor de recunoaştere susţinând că omorul a fost comis de concubina sa, inculpata M.I. Mai mult, continuând să nege săvârşirea faptei, la instanţa de apel a cerut numai reducerea pedepsei aplicate, fără să mai invoce nevinovăţia sa în ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav.
Cu toate acestea, în cauză au fost administrate probe suficiente şi concludente care converg în stabilirea vinovăţiei inculpatului, examinarea lor fiind exaustiv făcută de instanţa de fond, care a stabilit pedepse just individualizate în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Compartimentul oscilant al inculpatului se poate explica prin diagnosticul „tulburare de personalitate de tip antisocial” stabilit prin raportul de expertiză medico – legală psihiatrică efectuat în cauză.
În consecinţă, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, instanţele reţinând corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi pentru care s-au aplicat pedepse bine individualizate.
Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se include şi onorariul avocatului din oficiu.
Din pedeapsă se va deduce la zi timpul reţinerii şi al arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva deciziei penale nr. 174/ A din 11 decembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 aprilie 2001, la 19 septembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3881/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3887/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
