CSJ. Decizia nr. 3881/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3881/2003
Dosar nr.4148/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Curtea Militară de Apel, prin încheierea din 17 septembrie 2003, a admis propunerea formulată de Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Militar şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor A.A. şi g.c. pe o perioadă de 27 de zile, începând cu 19 septembrie 2003, până la 15 octombrie 2003, inclusiv.
Instanţa militară a reţinut că prin referatul nr. 343/P/2003 al Parchetului Militar Anticorupţie, Serviciul Militar, s-a propus arestarea preventivă a inculpaţilor ag. principal poliţie A.A. şi agent şef poliţie G.C., primul pentru luare de mită, favorizarea infractorului, fals intelectual, uz de fals şi furt calificat, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, republicat, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 264 C. pen., art. 208 şi art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru toate faptele, iar cel de-al doilea, pentru infracţiunile de luare de mită, complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (3) lit. a), art. 33 lit. a) C. pen., pentru toate faptele.
Având în vedere că din probele administrate, în cauză, Curtea poate reţine că inculpaţii sunt cercetaţi şi au fost arestaţi provizoriu, pentru presupusa săvârşire a infracţiunilor ce se indică în dreptul numelui fiecăruia.
Văzând că, potrivit dispoziţiilor art. 1491, în referire la art. 143 C. proc. pen., măsura preventivă a arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt probe şi indicii temeinice, că acesta a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Văzând că şi la art. 148 C. proc. pen., în ipotezele de reglementare de la lit. c) şi h), această măsură preventivă poate fi luată dacă pedeapsa închisorii, pentru faptele presupus săvârşite de către inculpat, este mai mare de 4 (patru) ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică, potrivit probelor certe aflate la dosar ori s-ar ascunde sau ar fugi pentru a se sustrage urmăririi penale.
Ţinând cont că fiecare dintre sus-numiţii inculpaţi, în opinia Curţii, este plasat sub imperiul sus-arătatelor texte de lege, întrucât faptele presupus săvârşite de către aceştia sunt grave, iar calitatea lor de apărători ai legii îi recomandă pentru combaterea fermă a lor şi nu pentru comiterea acestora. Pentru considerentele ce prevăd s-a apreciat, că subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive a arestării provizorii, motiv pentru care, stabilind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, Curtea va admite propunerea Parchetului Naţional Anticorupţie, şi va dispune arestarea preventivă a inculpaţilor pe o perioadă de 27 de zile, începând cu 18 septembrie 2003 până la 15 octombrie 2003, inclusiv.
Împotriva acestei din urmă încheieri, în termen legal, au declarat recursuri, inculpaţii A.A. şi G.C., susţinând în principal, două motive de recurs şi anume faptul că instanţa militară de apel, nu era competentă să soluţioneze propunerea de arestare preventivă prezentată de procuror şi a făcut o greşită aplicare a legii, constatând, că inculpaţii, agenţi de poliţie, prezintă un pericol concret, pentru ordinea publică, deşi, în dosar, nu există probe care să arate în ce constă pericolul concret, pentru continuarea procesului penal.
Examinând cele două recursuri, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Contrar, celor susţinute de recurenţi, inculpaţii fiind învinuiţi că în perioada 2002 – 2003, au făcut parte din gruparea infracţională, în care sunt implicaţi militari jandarmi, persoane civile, agenţi şi ofiţeri de poliţie, inferiori şi superiori, grupare care a desfăşurat după organele de urmărire penală a activitate continuată de sustragere de produse petroliere, din conductele P., competenţa de judecată aparţine Curţii Militare de Apel, şi nu tribunalului civil, cum pretinde apărarea inculpaţilor.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, invocat de inculpaţi, nu poate fi primit. Inculpaţii recurenţi n-au acţionat în activitatea desfăşurată, ca persoane particulare, ci, ca lucrători de poliţie, cu importante sarcini în menţinerea ordinii publice, a legalităţii şi, în demascarea încălcărilor de lege, a sustragerilor din patrimonii, a corupţiei.
Or, existenţa unor indicii, chiar bănuieli, că au putut participa, la infracţiunile ce li se impută, constituie elemente menite a demonstra că prezintă gradul de pericol, concret, pentru ordinea publică, cerut de lege, pentru luarea măsurii arestării preventive.
Rezultă, astfel, din cele spuse, că, în speţă, nu s-a aplicat greşit legea şi că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
În raport cu cele arătate, recursurile declarate de inculpaţi vor trebui privite ca nefondate, şi respinse, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.A. şi G.C. împotriva încheierii de şedinţă din 17 septembrie 2003 a Curţii Militare de Apel, pronunţată în dosarul nr. 8/2003.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de către 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3880/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3884/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
