CSJ. Decizia nr. 3888/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3888/2003

Dosar nr. 153/2003

Şedinţa publică din 19 septembrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 903 din 8 octombrie 2002, a condamnat pe inculpaţii:

T.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 18 iunie 2002, la zi;

I.R.E.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 8 iunie 2002, la zi;

S-a reţinut, în esenţă, că, în ziua de 12 iunie 2002, în jurul orei 18,00, inculpaţii au deposedat prin violenţă şi ameninţări pe partea vătămată S.M., elev la Liceul Economic nr. 5, de un lănţişor din aur în greutate de 7,65 gr.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 796/ A din 5 iunie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor.

Declarând recurs, inculpaţii T.F. şi I.R.E.M. au criticat hotărârile pronunţate numai cu privire la pedepsele aplicate, considerând că acestea sunt prea aspre.

Recursurile inculpaţilor nu sunt întemeiate.

În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de aceştia.

Pentru fapta comisă, care prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul I.R.E.M. (a mai fost cercetat pentru o infracţiune similară) a fost condamnat la pedeapsa minimă prevăzută de lege, în timp ce inculpatului T.F. i s-au recunoscut circumstanţe atenuante, pedeapsa aplicată fiind sub minimul special.

Evident, la stabilirea acestor pedepse au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind apreciate pozitiv comportările celor doi inculpaţi în cursul procesului penal, ei recunoscând şi regretând fapta săvârşită.

Cum nu au fost invocate elemente noi, de natură a justifica reducerea pedepselor şi cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile inculpaţilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate.

Din pedepsele aplicate se va deduce, la zi, timpul reţinerii şi al arestării preventive cu începere de la 17 iunie 2003, pentru ambii.

Inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat şi se va dispune ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpatul I.R.E.M., să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.R.E.M. şi T.F. împotriva deciziei penale nr. 796/ A din 5 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2002 la 19 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat I.R.E.M. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat T.F. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3888/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs