CSJ. Decizia nr. 4058/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4058/2003
Dosar nr. 33/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 266 din 6 august 2002, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul A.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile S.C. S. SA Târgovişte, a fost acoperit integral.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii G.N. la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen. şi art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen.; G.C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în baza art. 208 şi art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen. şi art. 255 alin. (1) din acelaşi cod; S.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 24 octombrie 2000, inculpatul A.I. (fost angajat la SC T. SA Târgovişte) s-a înţeles cu inculpatul S.M. să sustragă profile din aluminiu de la societatea unde lucra, în prealabil stabilind cu soţii G.N. şi G.C. să-l ajute să transporte cu autoturismul acestora profilele din aluminiu sustrase.
Potrivit înţelegerii, cei patru inculpaţi s-au întâlnit şi s-au deplasat la sediul societăţii, au scos mai multe profile din aluminiu şi le-au aşezat la circa 50 m de sediul SC T. SA.
Inculpatul G.N., aflat în apropiere cu autoturismul proprietatea sa, s-a îndreptat cu luminile stinse spre locul unde au fost depozitate bunurile, însă în acel moment s-au sesizat paznicii întreprinderii P.I., D.I., S.C. şi I.O. care au intervenit şi i-au somat pe inculpaţi să se predea. Inculpatul A.I. a reuşit să fugă pe câmp, ca şi coinculpatul S.M., fiind reţinuţi soţii G.N. şi G.C., care au promis celor patru paznici câte 500.000 lei pentru a nu sesiza furtul. Întrucât propunerea a fost refuzată, inculpaţii au oferit câte 1.000.000 lei şi a încercat să scoată dintr-un buzunar bancnotele, context în care agenţii de pază au anunţat organele de poliţie.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de constatare, planşele foto, proceselor-verbale de confruntare şi de recunoaştere din grup, depoziţiilor martorilor P.I., D.I., I.O. şi S.C., adreselor SC T. SA Târgovişte, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 537 din 25 noiembrie 2002, a respins apelurile declarate de inculpaţii A.I., G.N. şi G.C., apelul primului inculpat vizând nelegalitatea hotărârii atacate, iar apelurile inculpaţilor G.N. şi G.C. vizând numai netemeinicia sentinţei de condamnare.
Împotriva acestei decizii, inculpatul A.I. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 12 şi 171 C. proc. pen., în sensul că, în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, iar pe de altă parte s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 6 C. proc. pen., dreptul de apărare este garantat inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal, alin. (4) din acelaşi text, precizând că orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. Pe de altă parte, acelaşi drept este impus şi de art. 171 alin. (1) C. proc. pen., alin. (3) din articolul mai sus menţionat, prevăzând obligativitatea asistenţei juridice, printre altele, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În speţă, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, instanţa de apel desemnând celor patru inculpaţi apărători din oficiu şi anume, avocat N.R. pentru inculpaţii A.I. şi G.N., şi avocat D.I., pentru inculpata G.C. (a se vedea împuternicirea avocaţială nr. 6032, şi împuternicirea avocaţială nr. 6033.
Or, inculpatul A.I. nu a recunoscut nici în faza de urmărire penală şi nici în cea de cercetare judecătorească participarea sa la comiterea infracţiunii de furt, iar inculpatul G.N., a recunoscut infracţiunile reţinute în sarcină, vinovăţia inculpatului A.I. fiind stabilită şi pe baza declaraţiilor acestui inculpat, cu care se afla pe poziţie contrară.
Desemnarea, din oficiu, a unui singur apărător pentru doi sau mai mulţi inculpaţi care au interese contrare în cauză, echivalează cu neasistarea acestora de către apărător, în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie potrivit legii. În aceste condiţii, hotărârea pronunţată este lovită de nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care recursul declarat va fi admis, şi se va casa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 537 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4057/2003. Penal. Art.208, 209, 224 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4059/2003. Penal. Art.239 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
