CSJ. Decizia nr. 4059/2003. Penal. Art.239 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4059/2003
Dosar nr.1235/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 484 din 26 septembrie 2002, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul B.C., la următoarele pedepse:
un an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 37 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;
un an şi 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen.;
trei pedepse, de câte un an şi 2 luni închisoare, pentru comiterea a trei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere reţinut în vederea anulării prevăzută de art. 36 alin. (2) nr. 328/1966.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 10 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 2 luni, urmând a executa, în final, pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 4 ani, reprezentând termen de încercare, conform articolului 83 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată nu a formulat pretenţii civile în cauză.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul este locuitor al comunei Tansa şi posesor al permisului de conducere pentru categoria B din anul 1993. La data de 14 martie 1998, organele de poliţie i-au reţinut permisul de conducere în vederea anulării. Cu toate acestea, în data de 28 aprilie 1998, inculpatul a condus autoturismul, pe raza localităţii Dagâţa, fiind oprit regulamentar de plt. major V.R., care se afla în misiune ordonată, inculpatul a început să adreseze injurii şi ameninţări, la adresa lucrătorului de poliţie.
Deoarece emana halenă alcoolică, organele de poliţie i-au solicitat să-i însoţească la dispensar, pentru recoltarea de probe biologice, însă inculpatul a refuzat, adresând, în continuare, injurii părţii vătămate.
Apoi, inculpatul s-a deplasat la autoturism, a urcat la volan şi a pornit în viteză.
Totodată, în datele de 19 mai 1998 şi 24 iunie 1998, inculpatul a condus autoturismul pe raza oraşului Negreşti, judeţul Vaslui şi respectiv, Tibana, judeţul Iaşi, deşi avea permisul reţinut, în vederea anulării.
Faptele reţinute şi descrise, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de ultraj, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are permisul de conducere reţinut în vederea anulării şi sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3 ) C. pen. şi art. 36 alin. (2) şi art. 37 alin. (3) din Decretul 328/1966, toate cu art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Audiat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, susţinând că cele reţinute în actul de sesizare al instanţei sunt simple înscenări ale lucrătorului de poliţie, cu care acesta se află într-o relaţie tensionată, de mai mult timp.
Susţinerile inculpatului nu au putut fi reţinute de instanţă ca sincere şi reale, fiind contrazise, în mod evident, de celelalte probe administrate în cauză, respectiv plângerea şi declaraţia părţii vătămate, şi comunicarea serviciului poliţiei rutiere, coroborate cu depoziţiile martorilor C.I.O., M.P., S.D. şi L.A., pe întreg parcursul procesului penal.
Tot acest ansamblu probator a făcut dovada vinovăţiei inculpatului, în comiterea faptelor de ultraj, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană cu permisul reţinut în vederea anulării şi sustragerea de la recoltarea probelor biologice.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv circumstanţele personale, ţinând seama de lipsa de antecedente penale şi de calitatea sa de învăţător la Şcoala Generală din Dăgârţa.
În considerarea acestor criterii, instanţa a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza şi prin aplicarea unei sancţiuni penale, orientate spre minimul special, prevăzut de lege şi a cărei executare să fie suspendată condiţionat, potrivit dispoziţiilor articolului 81 C. pen.
În baza articolului 82 C. pen., instanţa a fixat inculpatului termen de încercare, iar în baza articolului 83 C. pen., a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în cazul comiterii de noi fapte penale, pe perioada acestui termen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul B.C., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
Parchetul a invocat nelegalitatea constând în omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în raport cu infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., având în vedere dispoziţiile OUG nr. 58 din 23 mai 2002.
S-a mai arătat că aplicarea art. 81 C. pen., nu este de natură să asigure reeducarea inculpatului, deoarece acesta a mai comis o infracţiunea de ultraj, iar prin Decizia penală nr. 3151/2000, Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 181 C. pen., aplicându-i, în baza art. 91 lit. a) C. pen., o amendă administrativă de 1.000.000 lei.
Faţă de concursul de infracţiuni comis de inculpat şi de poziţia sa procesuală, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa în regim de detenţie.
Inculpatul, în apelul său, a susţinut că nu a comis nici una din infracţiunile cu privire la care a fost condamnat de prima instanţă şi că totul este o înscenare.
A solicitat reaprecierea materialului probator, desfiinţarea hotărârii pronunţate şi achitarea sa.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 82 din 27 februarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală, numai cu privire la încadrarea juridică, în ce priveşte infracţiunea de ultraj.
Rejudecând cauza, a completat încadrarea juridică pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins, recursul declarat de inculpat.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv, la onorariul de apărător, pentru apărarea din oficiu.
Instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă a reţinut corect vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunilor de ultraj, sustragerea de la recoltarea probelor biologice şi trei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i s-a reţinut permisul de conducere de conducere auto, în vederea anulării.
În general, instanţa a încadrat corect faptele dar, n-a ţinut seama că, în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., se impunea să se aplice art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), deoarece de la 28 aprilie 1998 până la judecată a intrat în vigoare OUG nr. 58/2002, care a vizat şi infracţiunile de ultraj.
Cum pentru inculpat era mai favorabilă legea veche care i-a fost şi aplicată, instanţa trebuia să completeze încadrarea juridică, pentru această infracţiune şi cu dispoziţiile articolului 13 C. pen.
Aşa fiind, apelul Parchetului va fi admis, hotărârea va fi desfiinţată în parte, în latura penală, numai cu privire la încadrarea juridică pentru infracţiunea de ultraj.
Rejudecând cauza, va fi completată încadrarea juridică pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen. şi cu dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), menţinându-se toate celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Motivul de netemeinicie invocat de parchet nu este fondat. Chiar dacă inculpatul a comis un concurs de infracţiuni şi nu a recunoscut săvârşirea acestora nu poate fi trecut cu vederea faptul că nu are antecedente penale, este cadru didactic în comună, a condus autoturismul pe distanţe relativ mici şi unde circulaţie nu este intensă, aşa încât, în mod corect, a apreciat tribunalul că se poate realiza reeducarea şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.
În ce priveşte apelul inculpatului, prin care a susţinut că nu a comis nici una din infracţiunile cu privire la care a fost condamnat de prima instanţă şi că totul este o înscenare, s-a decis că este nefondat. Inculpatul este vinovat de comiterea infracţiunilor ce i s-au imputat.
Aceste fapte rezultă, în mod evident, din probele administrate, în cauză, susţinerile inculpatului, prin care neagă faptele, neputând fi luate în considerare, deoarece dovada ce i-a fost eliberată la data de 14 martie 1998, când i-a fost reţinut permisul de conducere în vederea anulării dovedea doar împrejurarea că i s-a reţinut permisul de conducere, fără a-i conferi dreptul de a mai conduce.
Sub aceste aspecte, apelul inculpatului apare ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele din apel.
Sub aspectul motivului de recurs invocat, recursul inculpatului, nu poate fi primit, el negăsindu-şi nici-un corespondent în dosarul cauzei.
Recursul însă, se impune a fi admis, pentru a se constata graţierea pedepselor ce cad sub incidenţa Legii nr. 543/2002, cu consecinţa modificării termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen.
De aceea, în baza art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., admiţându-se recursul declarat de inculpat, se va casa Decizia atacată şi sentinţa primei instanţe, cu privire la cele două aspecte.
Se vor înlătura prevederile art. 34 lit. b) C. pen. şi se va înlătura art. 34 lit. b) C. pen., descontopindu-se pedeapsa aplicată (rezultantă), în pedepsele componente.
În baza legii de graţiere, se vor constata graţiate integral şi condiţionat pedepsele ce cad sub incidenţa prevederilor acesteia, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârilor, inclusiv, dispoziţiile de condamnare a inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu suspendarea executării pedepsei conform art. 81, pe un termen de încercare, de 3 ani şi 10 luni.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la plata onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 82 din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 484 din 26 septembrie 2002 a Tribunalului Iaşi, numai cu privire la neaplicarea dispoziţiilor de graţiere, prevăzute de Legea nr. 543/2002 şi la termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de:
- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966;
- un an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen.;
- 3 pedepse de câte un an şi 2 luni închisoare, pentru 3 infracţiuni de condamnare pe drumurile publice, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
În baza Legii nr. 543/2002, constată graţiate integral şi condiţionat pedepsele de câte un an şi 2 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 (trei pedepse) şi de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din acelaşi decret.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor, inclusiv dispoziţiile de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu suspendarea executării pedepsei conform art. 81 pe termen de încercare de 3 ani şi 10 luni.
Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4058/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4060/2003. Penal. Art.312 c.pen. Recurs → |
|---|
