ICCJ. Decizia nr. 409/2003. Penal. Reabilitare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 409
Dosar nr.3477/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.389 din 23 aprilie 2003, definitivă prin neapelare, Judecătoria Oneşti, a admis cererea condamnatului M.E. şi a dispus reabilitarea acestuia cu privire la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr.165 din 22 ianuarie 1996 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 323 din 2 iulie 1996 a Curţii de Apel Bacău, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 şi art. 137 din acelaşi cod.
Considerând că hotărârea instanţei este contrară legii, procurorul general a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, respingerea cererii de reabilitare ca fiind prematur introdusă.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art.135 alin. (1) lit. a) şi art. 136 alin. (1) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, iar termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
În cauză, din fişa de cazier judiciar a condamnatului rezultă că, prin sentinţa penală nr.165 din 22 ianuarie 1996 a Judecătoriei Oneşti, pronunţată în dosarul nr.8087/1995, definitivă prin Decizia penală nr. 323 din 2 iulie 1996 a Curţii de Apel Bacău, M.E. a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.
De asemenea, din aceeaşi sentinţă penală, adresa nr. 512/III/5 din 17 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti şi adresele nr .J2-18029 şi nr. J2-18034 din 31 iulie 1996 emise de Penitenciarul Trâgu Ocna filele 49 şi 50 din dosarul nr. 8087/1995, rezultă că executarea pedepsei a început la 6 septembrie 1995 şi expiră la 6 ianuarie 1999.
Aşa fiind, pentru pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare ce i-a fost aplicată, potrivit textelor legale menţionate, condamnatul putea fi reabilitat la cerere, de către instanţa de judecată, la 6 septembrie 2004, după trecerea unui termen de 5 ani şi 8 luni (4 ani + ½ de pedeapsă, deci 4 ani + 1 an, 8 luni = 5 ani şi 8 luni), socotit de la data de 6 ianuarie 1999, când executarea ar fi urmat să ia sfârşit.
Întrucât termenul de reabilitare judecătorească nu era împlinit, instanţa trebuia să constate că cererea condamnatului este prematură şi să o respingă, în baza art. 497 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care recursul în anulare va fi admis, în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotrivasentinţei nr.389 din 23 aprilie 2003 a Judecătoriei Oneşti privind pe condamnatul M.E.
Casează sentinţa atacată cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art.135 şi 137 C. pen. şi respinge cererea de reabilitare formulată de condamnatul M.E., ca prematur introdusă.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de200.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 4084/2003. Penal. Art.215 alin.3,5 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4092/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
