CSJ. Decizia nr. 4094/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4094/2003
Dosar nr.1288/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 221 din 6 noiembrie 2002, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpaţii:
S.C.M. la:
- 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi art. 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.;
- 19 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), art. 21 lit. a), b) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
P.M.D. la:
- 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. a) şi art. 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), art. 21 lit. a), b) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.M.D. prin sentinţa penală nr. 1594/2000 a Judecătoriei Ploieşti şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză.
D.C. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea sus-numitului inculpat pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi art. 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate acestora s-a dedus perioada arestării preventive de la 12 februarie 2002, în ce priveşte pe inculpaţii Ş.C.M. şi D.C. şi de la 13 februarie 2002, pentru inculpatul P.M.D., până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi urm. C. civ., Ş.C.M. a fost obligat să plătească părţilor civile R.G., R.J. şi R.C., în solidar cu inculpatul P.M.D. suma de 4104,54 Euro, iar ambii în solidar şi cu inculpatul D.C. la plata sumei de 15 Euro sau contravaloarea acestor sume în ziua executării cu titlu de despăgubiri civile.
Diferit, inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D., au fost obligaţi, în solidar, să plătească către fiecare parte civilă suma de câte 100.000.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de câte 3.000.000 lei, din care sumele de câte 450.000 lei, în ce priveşte pe inculpaţii D.C. şi P.M.D. şi de 300.000 lei în ce priveşte pe inculpatul S.C.M. reprezintă onorarii de avocat pentru apărarea din oficiu a acestora.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Începând cu anul 1993, cetăţeanul german R.K.H., a prezentat interesele firmei germane A.M.G.M.B.H. în relaţie contractuală cu S.C. M. S.A. Sibiu şi a locuit într-un apartament situat în municipiul Sibiu, pus la dispoziţie de societatea română de afaceri.
De la venirea în municipiul Sibiu, în mod repetat, R.K.H. a racolat şi dus în apartamentul său mai mulţi tineri pe care, în schimbul unor foloase materiale, i-a determinat să întreţină cu el acte sexuale nefireşti.
Între persoanele care au fost acostate de R.K.H. s-au numărat şi inculpaţii D.C. şi P.M.D. care locuiau împreună la numitul S.A., şi care aveau înclinaţii spre relaţii homosexuale.
Începând cu luna ianuarie 2002, inculpatul Ş.C.M. a venit în municipiul Sibiu, unde s-a cunoscut şi cu ceilalţi doi inculpaţi de la care a aflat că poate câştiga sume de bani apreciabile, întreţinând relaţii homosexuale cu victima R.K.H.
Urmare a acestui fapt, la data de 6 februarie 2002, în apropierea pieţei Cibin din Sibiu, inculpatul Ş.C.M. s-a lăsat acostat de victimă care l-a invitat la locuinţa sa unde, în schimbul sumei de 100.000 lei a întreţinut cu acesta relaţii sexuale orale. La despărţire, cei doi s-au înţeles să repete vizita şi la data de 18 februarie 2002. La această dată, inculpatul Ş.C.M., după ce s-a întâlnit cu inculpaţii D.C. şi P.M.D. în piaţa Cibin, au plecat spre domiciliul victimei R.K.H.
Ajunşi în apropierea locuinţei victimei, în apartament a intrat inculpatul Ş.C.M., ceilalţi doi aşteptându-l în imediata apropiere a blocului, pe terasa unui chioşc din apropiere unde au consumat băuturi alcoolice şi de unde aveau vedere la geamurile apartamentului victimei.
În apartament victima i-a cerut inculpatului Ş.C.M. să întreţină relaţii sexuale anale, lucru pe care acesta l-a refuzat, promiţându-i în schimb că îi va aduce un băiat pentru o asemenea relaţie.
Inculpatul a coborât din apartamentul victimei şi i-a cerut inculpatului P.M.D. să-l urmeze.
Ajunşi în apartamentul victimei, acesta i-a servit cu băuturi, a derulat filme porno şi a reiterat cererea de a întreţine relaţii sexuale anale, cerere adresată inculpatului Ş.C.M.
Între timp, inculpatul P.M.D., a închis câinele doberman al victimei într-o cameră alăturată şi a blocat uşa de acces cu un fotoliu, pentru a putea acţiona în voie.
În momentele imediat următoare, inculpaţii l-au deposedat pe victimă de mai multe bunuri şi anume: 100 Euro, 2.000.000 lei, un telefon mobil, o verighetă, un inel şi un lănţişor din aur. La apariţia victimei inculpaţii i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele, un ciocan şi cuţite pe care le-au luat din bucătăria apartamentului.
Loviturile aplicate, de o cruzime deosebită, au vizat zona capului, toracelui, inima şi gâtului şi s-au soldat cu plăgi penetrante, inclusiv la nivelul inimii, toate aceste fiind evidenţiate de actul medico-legal întocmit în cauză.
Cu toate că victima era căzută la podea fără a mai opune rezistenţă, cerând să fie lăsată în pace, inculpaţii au continuat să-i aplice lovituri, după care au abandonat-o.
La plecarea inculpaţilor victima încă mai era în viaţă, însă lipsită de ajutor, din cauza leziunilor grave suferite a decedat.
După ce au părăsit apartamentul inculpaţii au revenit la terasa unde l-au lăsat pe inculpatul D.C., însă acesta între timp plecase.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpaţii Ş.C.M., P.M.D. şi D.C.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la:
- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor Ş.C.M. şi P.M.D., pe care le consideră prea blânde, solicitând majorarea acestora, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise;
- omisiunea de a se dispune confiscarea specială de la inculpaţi a sumelor de 2 milioane lei şi 100 Euro, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., având în vedere că părţile civile nu au solicitat restituirea lor.
Printr-un motiv comun de casare, inculpaţii au criticat hotărârea cu privire la pedepsele aplicate pe care le apreciază că sunt prea severe, solicitând reducerea lor, prin reaprecierea criteriilor de individualizare şi în special faptul că sunt tineri, au recunoscut şi regretat faptele comise.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 43/ A din 18 februarie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă pe care a desfiinţat-o în parte sub aspectul neaplicării unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracţiuni şi neaplicarea măsurii confiscării speciale, referitoare la sumele de 2 milioane lei şi 100 Euro.
Rejudecând cauza în aceste limite instanţa de apel a decis:
Exercitarea de către inculpatul Ş.C.M., în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a pedepsei celei mai grele, respectiv 21 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 23 ani închisoare şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Tot astfel, s-a dispus şi în ce priveşte pe inculpatul P.M.D., în sensul că la pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 23 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut măsura revocării suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1594/2000 a Judecătoriei Ploieşti şi a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul Ş.C.M. va executa pedeapsa de 23 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 2.000.000 lei şi 100 Euro sau contravaloarea acestora în lei la data executării după cum urmează:
- de la inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D. suma de 1.500.000 lei şi 86 Euro şi
- de la inculpatul D.C. a sumei de 500.000 lei şi 14 Euro.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus în continuare, pentru fiecare, durata arestării preventive, la zi.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Ş.C.M., P.M.D. şi D.C. şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că „verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul parchetului este fondat în parte”, în sensul că deşi instanţa de fond a reţinut „în mod temeinic starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor Ş.C.M. şi P.M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, iar în baza art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au făcut o corectă proporţionalizare a pedepselor aplicate „în mod greşit, cu ocazia contopirii pedepselor de 21 ani şi 10 ani nu a aplicat nici un spor rămânând să execute pedeapsa cea mai grea şi că „Faţă de gravitatea faptelor săvârşite şi de cuantumul pedepselor aplicate se impunea acordarea unui spor de doi ani închisoare fiecărui inculpat, altfel, cea de a doua infracţiune din concurs (tâlhărie) apare ca formală neproducând nici o consecinţă juridică”.
Referitor la cea de a doua critică a parchetului privind obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile în moneda naţională s-a arătat că nu este fondată, deoarece prima instanţă în cuprinsul hotărârii a folosit expresia „sau contravaloarea acestor sume din ziua execuţiei”, aceasta însemnând că plata poate fi făcută şi în moneda naţională.
Cu privire la ultima critică şi anume aceea privind confiscarea în favoarea statului a sumelor de două milioane lei şi 100 Euro s-a arătat că este întemeiată, din moment ce din probele de la dosar rezultă că părţile civile constituite în cauză nu au solicitat obligarea inculpaţilor la restituirea lor, motiv pentru care de la inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D. urmează a se confisca câte ½ din sumele de 1.500.000 lei şi 86 Euro, iar de la inculpatul D.C. suma de 500.000 lei şi 14 Euro.
Cât privesc apelurile declarate de inculpaţi s-a arătat că sunt nefondate având în vedere considerentele arătate la motivul de casare invocat de parchet prin care s-a solicitat majorarea pedepselor.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a criticat sentinţa instanţei de apel cu referire la:
- pedepsele aplicate inculpaţilor Ş.C.M. şi P.M.D. pe care le consideră prea mici în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptelor, rezultat din modul în care au fost comise acestea şi consecinţele pe care le-au produs;
- modalitatea greşită de a dispune confiscarea de la inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D. a sumelor de 1.500.000 lei şi 86 Euro, în cauză impunându-se obligarea fiecăruia la plata cu titlu de confiscare a sumei de care a beneficiat, respectiv câte 750.000 lei şi 45 Euro.
Inculpaţii au criticat Decizia Curţii de apel pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata inculpaţilor în apel şi anume greşita individualizare a pedepselor aplicate, a căror reducere a solicită prin reaprecierea criteriilor de individualizare, urmând a se acorda o mai mare eficienţă datelor ce caracterizează persoana lor şi în special faptul că sunt tineri şi au recunoscut comiterea faptelor imputate.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D. sunt fondate în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta:
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele existente la dosar.
Cu toate acestea, se constată că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D. nu a fost corect stabilită.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Din analiza textului de lege citat rezultă că infracţiunea de tâlhărie care face parte din categoria infracţiunilor complexe, se săvârşeşte numai cu intenţie, aceasta constând în ştiinţa şi voinţa făptuitorilor de a folosi acte de violenţă asupra victimei pentru a sustrage şi a-şi însuşi de la aceasta bunuri.
În cauză, din probele de la dosar nu rezultă că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a deposeda prin violenţă pe victimă de bunurile ce-i aparţineau, însuşirea lor fiind independentă de actele de violenţă folosite.
În acest sens sunt fără echivoc declaraţiile inculpaţilor.
Astfel, inculpatul Ş.C.M. în declaraţia dată în faţa instanţelor de fond a arătat că după ce au consumat băuturi alcoolice cu victima aceasta le-a solicitat să întreţină raporturi sexuale anale, iar la refuzul de a da curs acestei cereri între ei s-a iscat o ceartă, în timp ce coinculpatul P.M.D. a adus din bucătărie un set de cuţite pentru a-l ameninţa pe victimă şi pentru a-l obliga să le dea cheile apartamentului pentru a putea pleca.
Urmare a acestui refuz, a arătat inculpatul, au lovit pe victimă în mod repetat cu un ciocan şi un cuţit, după care, găsind cheile de la uşa apartamentului, au luat bunurile menţionate în actul de sesizare, aparţinând victimei.
Acelaşi lucru l-a declarat şi inculpatul P.M.D. cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat la instanţa de fond.
Din cele arătate şi în lipsa altor dovezi, este evident că inculpaţii nu au folosit actele de violenţă asupra victimei cu intenţia de a o deposeda de anumite bunuri ci, pe de o parte, pentru insistenţele acesteia de a întreţine relaţii sexuale anale, pe de altă parte, pentru refuzul de a deschide uşa apartamentului pentru ca cei doi inculpaţi să poată pleca.
Aşa stând lucrurile, în mod eronat instanţele au reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de tâlhărie din moment ce din nici o probă nu rezultă intenţia lor de a-şi însuşi bunurile prin folosire de violenţe.
În aceste condiţii, fapta inculpaţilor de a-şi însuşi bunurile aparţinând victimei fără consimţământul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat.
Urmare a faptului că, în sarcina inculpaţilor recurenţi nu se poate reţine comiterea infracţiunii de tâlhărie, se constată că nici încadrarea juridică a faptei de omor în prevederile art. 176 lit. d) C. pen., nu este legală.
Pentru considerentele arătate urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D., din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen. şi din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen., în aceeaşi infracţiune, prin înlăturarea agravantei prevăzută la lit. d), după ce în prealabil se vor înlătura prevederile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., sporul de pedeapsă aplicat şi se vor descontopi pedepsele rezultante în pedepsele componente.
Urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor, favorabile inculpaţilor, urmează a se proceda la o nouă individualizare a pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât, pedepsele pe care aceştia urmează să le execute să reflecte pericolul social ridicat al faptelor comise, fără însă a omite datele referitoare la persoana acestora care sunt tineri şi au avut o poziţie procesuală sinceră, fără însă ca aceste din urmă aspecte să poată fi reţinute drept circumstanţe atenuante, pedepse care să fie în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Cât priveşte critica formulată de parchet referitoare la modalitatea în care s-a dispus confiscarea de la inculpaţi şi respectiv obligarea la plata către stat a acestora a sumelor de 1.500.000 lei şi 86 Euro se constată că este întemeiată.
Măsura confiscării speciale fiind o măsură cu caracter personal, instanţa de apel avea obligaţia ca după dispunerea măsurii confiscării a sumelor de bani să stabilească în concret şi care este cota parte pentru fiecare din cei doi inculpaţi urmează să o plătească către stat.
Neprocedând în acest fel, instanţa de apel a pronunţat şi sub acest aspect o hotărâre contrară legii, urmând a de dispune în consecinţă.
Diferit, verificând Decizia atacată din oficiu, urmează a se constata că în cauză se impune a se face aplicarea dispoziţiilor art. 3857 C. proc. pen., în sensul de a se extinde efectele recursurilor declarate în cauză şi în ce priveşte pe inculpatul D.C., având în vedere că prin aceasta nu i se creează o situaţie mai grea.
Motivul pentru care urmează a se dispune extinderea recursurilor declarate în cauză şi cu privire la acest inculpat constă în aceea că referitor la pedeapsa aplicată acestuia de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2000 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată.
Având în vedere că infracţiunea de tăinuire comisă de inculpatul D.C. pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare a fost comisă anterior adoptării Legii nr. 543/2000, cât şi faptul că aceasta nu face parte dintre infracţiunile exceptate de la beneficiul acestui act normativ, urmează a se constata că această pedeapsă este graţiată în întregime condiţionat.
Urmare a aplicării dispoziţiilor actului de graţiere, inculpatului urmează a i se atrage atenţia asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art. 10 din Legea nr. 543/2000.
Întrucât inculpatul se află în stare de arest preventiv urmează a se dispune punerea sa în libertate de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză, iar din pedeapsa aplicată să se deducă perioada executată în arest preventiv.
Tot astfel şi în ce priveşte pe inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D. din pedepsele pe care urmează să le execute urmează să se deducă timpul executat prin arest preventiv de la data încarcerării, la zi.
În cauză, neexistând culpă procesuală, cheltuielile judiciare urmează a fi suportate de stat, iar onorariile de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor Ş.C.M. şi D.C. să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D. împotriva deciziei penale nr. 43/ A din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În baza art. 3857 C. proc. pen., extinde efectele acestor recursuri şi în ce priveşte pe inculpatul D.C.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 221 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Sibiu cu privire la:
- încadrarea juridică a faptelor de omor deosebit de grav şi tâlhărie reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.C.M. şi P.M.D.;
- neaplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 în ce priveşte pe inculpatul D.C.;
- greşita aplicare a măsurii confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., în ce priveşte pe inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a sporului de pedeapsă de câte 2 ani închisoare, aplicat inculpaţilor Ş.C.M. şi P.M.D. şi descontopeşte pedepsele rezultante aplicate acestora în pedepsele componente şi anume:
- câte 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen.;
- câte 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sus-numiţilor inculpaţi după cum urmează:
- din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen., în aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen. şi în baza acestor din urmă texte de lege condamnă pe numiţii inculpaţi la câte 20 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen., şi în temeiul acestor din urmă texte de lege condamnă pe aceiaşi inculpaţi la câte 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca numiţii inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea şi anume de câte 20 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., sporite cu câte 2 ani închisoare, urmând să execute câte 22 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine măsura revocării suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1594/2000 a Judecătoriei Ploieşti inculpatului P.M.D., pe care urmează să o execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că în final va executa pedeapsa de 22 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedepsele pe care inculpaţii urmează să le execute, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2002, pentru inculpatul Ş.C.M., de la 13 februarie 2002, pentru inculpatul P.M.D. şi până la 30 septembrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.C. este graţiată, în întregime condiţionat.
Atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 543/2002.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului D.C., dacă nu este arestat în altă cauză.
Constată că numitul inculpat a fost arestat preventiv cu începere de la data de 12 februarie 2002, până la punerea efectivă în libertate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea de la inculpaţii Ş.C.M. şi P.M.D. a sumelor de câte 750.000 lei şi respective câte 43 Euro sau a echivalentului acestei din urmă sume în lei, calculate la data executării, sume pe care îi obligă să le plătească statului.
Menţine restul dispoziţiilor.
Onorariile de avocat în sumă de câte 300.000 lei cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor Ş.C.M. şi D.C. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4093/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4095/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
