CSJ. Decizia nr. 4095/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4095/2003
Dosar nr.1051/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 21 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.V. zis B. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar în baza art. 67 alin. (2) din acelaşi cod, s-a dispus degradarea militară.
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 17 iunie 2002 la zi; a constatat că părţile vătămate T.I. şi T.M., domiciliate în comuna Văleni, judeţul Olt, nu s-au constituit părţi civile şi a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că inculpatul a întreţinut relaţii de concubinaj cu victima T.M.A., din anul 1998, iar din aceste relaţii, în anul 1999, s-a născut copilul R.A.C.
La începutul anului 2002, relaţiile dintre părţi s-au deteriorat în mod simţitor, datorită atitudinii violente a inculpatului, care îşi suspecta concubina de infidelitate, astfel că în 17 iunie 2002, în jurul orei 16,00, inculpatul, înarmat cu un cuţit a aşteptat-o pe concubina sa la ieşirea de la serviciu, iar în drumul spre casă, a scos cuţitul dintr-o pungă şi i-a aplicat trei lovituri, două în zona toracică şi una în cea cervicală, care au produs decesul victimei.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal nr. A.3/927/02 din 8 octombrie 2002, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, moartea numitei T.M.A. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne consecutive lezării organelor interne (pulmon bilateral, pericard, aortă, arteră pulmonară stângă); Leziunile s-au produs prin lovire cu un corp înţepător-tăietor, posibil cuţit, ce a acţionat pe o lungime de circa 10 cm şi o lăţime de 2,8 cm, în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. La autopsie s-au mai constatat o plagă cervicală posterioară şi o plagă scapulară dreaptă, care s-au putut produce cu acelaşi obiect vulnerant şi în acelaşi context lezional.
Inculpatul a recunoscut atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei săvârşirea faptei în modalitatea reţinută de către organele judiciare, arătând că a luat cuţitul de acasă pentru a se sinucide, după ce i-ar fi înmânat victimei actele medicale şi carnetul de sănătate al minorului.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât el a acţionat cu violenţă împotriva concubinei sale, întrucât aceasta l-a injuriat, împrejurare care i-a produs o puternică tulburare ce urmează a fi reţinută în favoarea sa, conform art. 73 lit. b) C. pen.
Secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 84 din 18 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că, discuţiile dintre inculpat şi victimă, aşa cum sunt relatate de acesta, nu au fost de natură a-i produce o tulburare sau emoţie atât de puternică „încât să reacţioneze cu atât de mare violenţă, astfel că nu se poate reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.”
În termen legal, prin reiterarea aceluiaşi motiv care a făcut şi obiectul analizei de către prima instanţă de control judiciar în apel, inculpatul a declarat recurs prin care solicită casarea hotărârilor pronunţate şi reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a provocării, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, legiuitorul a avut în vedere, în principal, atunci când a înscris în cazul de casare referitor la comiterea de către instanţe a unei grave erori de fapt, situaţia în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanţă a pronunţat, iar cea de control judiciar a menţinut una dintre soluţiile prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la rezolvarea acţiunii penale, în temeiul unor fapte reţinute în mod vădit greşit, care nu corespund realităţii.
În context, pentru a se putea face aplicarea dispoziţiilor cuprinse în art. 73 lit. b) C. pen., se cere ca săvârşirea infracţiunii să constituie o ripostă la fapta victimei, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de comportarea victimei.
Or, revenind la cauză, se constată că, inculpatul a declarat în mod constant că, mergând la concubina sa la serviciu pentru a o determina să-i lase lui copilul lor, care era la bunicii materni, a avut unele discuţii care l-au enervat foarte tare şi atunci a scos cuţitul din sacoşa pa care o avea cu el şi a „lovit-o în zona corpului cel puţin de două ori. După ce am lovit-o pe ea eu am vrut să mă înjunghii şi pe mine, dar mi-am dat seama că nu pot face acest lucru, întrucât cuţitul se îndoise şi din acest motiv am aruncat cuţitul şi m-am îndreptat spre Gara de Est, mergând pe jos”.
Din declaraţiile inculpatului coroborate şi cu cele ale martorilor audiaţi în cauză rezultă că reacţia violentă a acestuia nu a fost generată de acţiuni de aceeaşi natură ale victimei, el acceptând, astfel cum în mod corect a constatat curtea de apel, „posibilitatea ca, în situaţia în care concubina sa nu-i va da satisfacţie cu privire la readucerea copilului la domiciliul comun, să folosească cuţitul pentru a o ameninţa şi chiar pentru a o ucide”.
Aşa fiind, fapta şi împrejurările săvârşirii ei, precum şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., rezultă din probele complet analizate şi just apreciate de către cele două instanţe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situaţiei reale.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, nici a celor care se iau în considerare în totdeauna din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 17 iunie 2002, la 30 septembrie 2003 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 iunie 2002, la 30 septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4094/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4096/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
