CSJ. Decizia nr. 4080/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4080/2003
Dosar nr.3817/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 3 februarie 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul P.P. la două pedepse de câte 10 ani şi 2 luni închisoare, precum şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (fapta din 26 septembrie 2002 – încadrare juridică la data faptelor).
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 10 ani şi 2 luni, sporită la 10 ani şi 6 luni, precum şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, de la 3 octombrie 2002 la zi.
De asemenea, a fost condamnat şi inculpatul L.V., la câte 2 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (încadrare la data faptelor, 26 septembrie 2002).
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită la 5 ani şi 3 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 octombrie 2002, la zi.
A aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998, art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii, iar pe inculpatul L.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente L.S. la plata a câte 10.000.000 lei către fiecare din părţile vătămate M.V. şi F.V., reprezentând daune morale.
Potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.P. la plata sumei de 1.500.000 lei, iar inculpatul L.V. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente L.S. la plata sumei de 1.800.000 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 26 septembrie 2002, inculpaţii s-au deplasat împreună în centrul comunei Lieşti, au consumat băuturi alcoolice la barul A.F.C., până au ajuns în stare de ebrietate.
În jurul orelor 19,00, partea vătămată F.V.I. a fost trimis de tatăl său la barul A.F.C., pentru a cumpăra un pachet de ţigări. Partea vătămată F.V.I. s-a întâlnit în acelaşi bar cu vărul său, M.V. şi au hotărât să joace împreună la aparatele mecanice.
În jurul orelor 20,00, inculpaţii au părăsit barul, ocazie cu care le-au văzut în sala de jocuri mecanice pe părţile vătămate. Atunci inculpatul P.P. a chemat-o afară pe partea vătămată F.V.I., spunându-i că îi dă 50.000 lei dacă „ne încălzeşti un pic”. Inculpatul L.V. a intrat în sala de jocuri şi a revenit, ţinând-o de braţ pe partea vătămată M.V. care a spus că nu merge nicăieri.
De aici, inculpaţii i-au luat de mâini pe minori şi i-au condus la o centrală termică părăsită, din apropiere.
În centrala termică, inculpatul L.V. şi partea vătămată M.V. au rămas în prima încăpere, iar inculpatul P.P. a luat-o pe partea vătămată M.V. şi s-au retras într-o altă încăpere. Inculpatul L.V. i-a cerut părţii vătămate M.V. să se dezbrace de pantaloni, însă aceasta a refuzat. Atunci inculpatul a încercat să o lovească cu pumnul peste faţă, dar partea vătămată s-a ferit şi doar a atins-o.
Inculpatul L.V. s-a dezbrăcat de pantaloni şi i-a cerut părţii vătămate M.V. să îl masturbeze. Fiindu-i frică, partea vătămată a acceptat. După aceasta, inculpatul a aşezat-o pe partea vătămată în genunchi, a lovit-o cu pumnul după cap, reuşind în acest fel să o determine să întreţină cu el raport sexual oral. În continuare, inculpatul L.V. i-a cerut părţii vătămate M.V. să se dezbrace de pantaloni. Fiind refuzat, inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată, care însă s-a ferit şi doar a fost şters cu pumnul.
Enervat de acţiunea părţii vătămate, inculpatul L.V. a dezbrăcat-o forţat pe aceasta de pantaloni, a aşezat-o în poziţia „caprei” şi a început să întreţină raport sexual anal cu aceasta.
În acelaşi timp, inculpatul P.P. s-a dezbrăcat de pantaloni şi i-a cerut părţii vătămate F.V.I. să-l masturbeze. Deoarece partea vătămată F.V.I. nu a fost de acord, inculpatul P.P. a lovit-o de două ori cu piciorul în spate, arătându-i totodată cum trebuie să procedeze. În aceste condiţii, partea vătămată F.V.I. nu s-a mai împotrivit şi a început să-l masturbeze pe inculpat, potrivit indicaţiilor primite de la acesta.
În continuare, inculpatul P.P. i-a cerut părţii vătămate să întreţină cu el şi raport sexual oral. Fiindu-i teamă să nu mai fie lovită în cap, partea vătămată a acceptat. La un moment dat, în timpul actului sexual oral, părţii vătămate F.V.I. i s-a făcut rău. Pentru acest motiv, precum şi datorită faptului că „nu i-a plăcut cum îl lucrează”, inculpatul P.P. a trimis-o pe partea vătămată F.V.I. la celălalt inculpat, strigându-l pe M.V.
În acelaşi timp, inculpatul L.V. a terminat raportul sexual anal cu partea vătămată M.V. şi a dat curs solicitării inculpatului P.P., trimiţând-o pe aceasta la el. Inculpatul P.P., folosind violenţa, doi pumni în zona feţei şi un picior în fund, a repetat acţiunea, respectiv a obligat-o pe partea vătămată M.V. să îl masturbeze şi să întreţină raport sexual oral şi anal. Iniţial, partea vătămată M.V. s-a opus, dat fiind lovit, nu s-a mai împotrivit şi a acceptat cererile inculpatului de a-l masturba şi de a întreţine raport sexual oral şi anal.
Tot în acest timp, inculpatul L.V. a obligat-o pe partea vătămată F.V.I. să-l masturbeze şi să întreţină raport sexual oral şi anal.
De teamă să nu fie din nou lovită, partea vătămată s-a supus cererii inculpatului.
La plecarea din centrala termică, inculpaţii le-au spus părţilor vătămate că nu trebuie să fie văzuţi împreună şi că acestea trebuie să rămână în întuneric, iar apoi au fugit printre blocuri.
De frica părinţilor, părţile vătămate nu au mai mers în acea noapte acasă şi nici în ziua următoare, când s-a aflat în comună ceea ce s-a întâmplat. Acest lucru s-a aflat chiar de la inculpaţi care s-au lăudat cu fapta lor în faţa altor tineri.
În urma examinării medico legale s-a constatat că ambele părţi vătămate prezintă fisuri ale mucoasei anale ce au putut fi produse prin raport sexual anal cu intromisiune şi pot data din 26 septembrie 2002.
Fiind audiaţi, inculpaţii au recunoscut parţial faptele comise, afirmând că părţile vătămate au fost de acord cu întreţinerea de relaţii sexuale orale, anale şi masturbare.
Inculpaţii au declarat că şi-au dat seama că părţile vătămate au vârsta până în 13 – 14 ani.
De asemenea, inculpatul P.P. a declarat că fiind prieten de mult timp cu inculpatul L.V., cunoştea că acesta are vârsta de 17 ani.
Faptele inculpaţilor au fost încadrate în dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen.
La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, circumstanţele reale ale faptelor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, apreciindu-se că se impune şi aplicarea unui spor de pedeapsă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, criticile vizând individualizarea pedepsei.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 355/ A din 23 iunie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
S-a motivat că pedepsele aplicate au fost corect individualizate, raportat la împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor şi persoana inculpaţilor.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul P.P. solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele întemeindu-se pe un probatoriu complet administrat şi judicios apreciat, au stabilit corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, au dat o încadrare juridică legală faptelor săvârşite de acesta în art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Sub acest ultim aspect, se constată că în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, evidenţiat de împrejurările şi modul în care au fost comise, de urmările acesteia, şi de datele şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului, atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal, dar şi că nu este cunoscută cu antecedente penale, sancţiunile pentru fiecare infracţiune în parte, cât şi sporul aplicat pentru concursul de infracţiuni, au fost stabilite cu respectarea criteriilor de individualizare, astfel că nu se impune modificarea acestora în sensul solicitat.
Cum, motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat şi cum alte cazuri de casare a hotărârilor susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursul este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 3 octombrie 2002, la 26 septembrie 2003.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 355/ A din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 3 octombrie 2002, la 26 septembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4079/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4081/2003. Penal → |
|---|
