CSJ. Decizia nr. 4147/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4147/2003
Dosar nr.1846/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 333 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul M.M. (zis „M.” în baza art. 211 alin. (1), şi (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod, la 5 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2002, la zi.
Conform art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente M.N. şi M.Z., să plătească părţii civile M.E.D. suma de 5.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în dimineaţa zilei de 28 septembrie 2002, în jurul orei 5,30, când afară era încă întuneric, partea vătămată M.E.D., care se deplasa pe str. Sibiului din Sebeş, spre locul său de muncă, a fost atacată de inculpatul M.M., care pentru a-i lua geanta, i-a aplicat două lovituri cu pumnul în zona feţei şi a ameninţat-o cu moartea dacă va striga după ajutor.
Întrucât partea vătămată a negat că ar avea bani asupra sa inculpatul a prins de geanta care era ţinută strâns de partea vătămată şi a smuls-o, după care a fugit de la locul faptei.
În geanta părţii vătămate se afla un portmoneu cu suma de 240.000 lei, un card emis pe numele acesteia de R.B., un bon de masă în valoare de 50.000 lei, o carte de vizită, bilete de transport şi buletinul de identitate.
După ce a părăsit locul faptei, inculpatul a luat o parte din lucrurile aflate în geantă, iar restul, împreună cu geanta le-a aruncat în zona din spatele motelului S.
Partea vătămată care a suferit leziuni vindecabile în 3-4 zile, cât şi o traumă psihică fiind însărcinată în luna a IV-a, a solicitat daune morale de 20.000.000 lei, după care instanţa a încuviinţat numai 5.000.000 lei, considerând că această sumă este un echivalent echitabil al prejudiciului moral suferit.
În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante avându-se în vedere vârsta lui de 16 ani, conduita sinceră pe parcursul procesului şi regretul manifestat pentru fapta comisă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 104 din 25 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, a desfiinţat sentinţa primei instanţe numai cu privire la soluţionarea laturii penale şi rejudecând cauza, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a stabilit pedeapsa pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă perioada de la 28 septembrie 2002, până la 27 februarie 2003, când a fost pus în libertate şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, privind criticile din apelul procurorului, a considerat că în mod nejustificat au fost recunoscute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, având în vedere lipsa antecedentelor penale şi conduita sinceră, omiţând a ţine seama că infracţiunea a fost comisă prin violenţă, cu consecinţa producerii unor leziuni pentru partea vătămată (însărcinată în luna a IV-a), vindecabile în 3-4 zile, ceea ce denotă un pericol social sporit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, inculpatul M.M., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând menţinerea soluţiei primei instanţe.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţa de apel, a înlăturat în mod justificat circumstanţele atenuante recunoscute anterior şi ţinând seama, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de pericolul social al faptei, de împrejurările săvârşirii ei şi de persoana inculpatului minor în vârstă de 16 ani, a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, situată la minimul legal, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen.
Această pedeapsă este de natură a asigura potrivit art. 100 alin. (2) şi art. 52 C. pen., îndreptarea minorului şi reintegrarea sa în comunitate.
Întrucât au fost respectate cerinţele textelor legale arătate, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei, aşa cum s-a solicitat în recursul inculpatului.
În consecinţă, constatând neîntemeiat motivul de casare invocat, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 104/ A din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4146/2003. Penal. Art.20 rap.la art.211 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4149/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
