CSJ. Decizia nr. 4144/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4144/2003
Dosar nr.3043/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 265 din 18 decembrie 2001, Tribunalul Harghita a dispus condamnarea inculpatului O.A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 lit. c) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a făcut şi aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte menţionate în adresa 190164.
S-a constatat că, partea vătămată O.Ş. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Miercurea Ciuc suma de 3.240.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate O.Ş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi partea vătămată locuiau împreună, fiind tată şi fiu, dar relaţiile erau tensionate datorită consumului frecvent de alcool al fiului, care în aceste situaţii manifesta un comportament agresiv.
În ziua de 29 martie 2001, când cei doi construiau un horn la casă, partea vătămată a solicitat inculpatului, care era pensionar, să-i dea bani pentru a cumpăra băuturi alcoolice.
Cum inculpatul a refuzat, partea vătămată l-a lovit cu palma peste faţă şi când se pregătea să-l lovească din nou, inculpatul, cu cuţitul pe care-l avea în mână, deoarece tăia pâinea la masă, l-a lovit puternic în zona toracică stângă.
Realizând gravitatea leziunilor produse, inculpatul a rugat o vecină să cheme salvarea.
Partea vătămată a fost spitalizată suferind leziuni traumatice la hemitoracele stâng, ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, aceste leziuni punându-i viaţa în pericol.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care în principal a solicitat achitarea, susţinând că s-a aflat în legitimă apărare, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 84 din 15 mai 2002, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul promovat de inculpatul O.A., a desfiinţat în parte hotărârea şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Instanţa de apel a constatat că inculpatul trebuie să beneficieze de o atenuare a regimului sancţionator, deoarece are o vârstă respectabilă, suferă de afecţiuni cronice severe, iar pe de altă parte, imediat după comiterea faptei a manifestat o atitudine sinceră şi de regret, de colaborare cu organele judiciare.
S-a mai reţinut că, există o vădită disproporţie între actul de provocare al părţii vătămate şi riposta inculpatului, aşa încât, nu sunt întrunite elementele legitimei apărări.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul O.A.
Recurentul inculpat nu şi-a motivat în scris recursul declarat şi la termenul de soluţionare, deşi legal citat, nu s-a prezentat.
Prin apărător, s-a verificat soluţia în esenţă, pentru nereţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen., în favoarea inculpatului şi în consecinţă, achitarea pe acest temei legal;
- în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei până la limita permisă de lege.
Examinând hotărârea atacată în raport de aceste susţineri, cât şi de probele administrate, se constată că aceste critici se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat.
Într-adevăr prin hotărârea atacată s-a făcut o corectă aplicare a legii atât în ce priveşte constatarea existenţei caracterului penal al faptei dedusă judecăţii, cât şi în ce priveşte pedeapsa aplicată.
Legitima apărare, implică ideea de reacţie necesară contra unui atac material, direct, imediat şi injust, reacţie care, în înţelesul legii penale, trebuie să se afle într-un raport de proporţionalitate aproximativă cu pericolul creat făptuitorului de agresiunea atacatorului.
Ori, în speţă, inculpatul nu s-a aflat în faţa unui atac imediat care îi periclita viaţa, atâta timp cât, partea vătămată nu era înarmată şi l-a lovit doar cu palma peste faţă. Chiar dacă, inculpatul a acţionat, lovind cu cuţitul, în momentul când partea vătămată se pregătea din nou să-l lovească, dar, lovirea se petrecea în aceleaşi condiţii.
Această agresiune, desigur a putut produce o puternică tulburare inculpatului sub imperiul căreia şi-a lovit fiul cu cuţitul, dar, în nici un caz, nu poate fi apreciată ca un rezultat al depăşirii, din cauza tulburării sau temerii, a unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
În consecinţă, inculpatul nu s-a aflat în nici una din situaţiile prevăzute în art. 44 C. pen., el a acţionat în condiţiile stării de provocare, aşa cum corect, au reţinut instanţele.
Nefondată este şi critica vizând reducerea pedepsei.
Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul anumitor infracţiuni printre care şi al infracţiunii de omor, dacă se constată că există circumstanţe atenuante pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimum special.
Cum instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani şi 6 luni (respectiv 1/3 din minimul special de 7 ani şi 6 luni închisoare) cuantumul acesteia nu mai poate fi redus sub această limită legală prevăzută de lege.
Aşa fiind, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4143/2003. Penal. Art.208, 209,276 alin.3... | CSJ. Decizia nr. 4145/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
