CSJ. Decizia nr. 4167/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4167/2003
Dosar nr. 635/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 942 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- N.M.,
- în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.)], cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
- R.D.C. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen., raportat la art. 100 C. pen. şi art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Conform art. 863 C. pen., a fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciului de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Bucureşti, urmând să se supună măsurilor de supraveghere arătate de art. 863 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.
Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a reţinut, în fapt, că în seara de 21 februarie 2002, cei doi inculpaţi s-au întâlnit în zona blocurilor din Bucureşti, str. Pâncata, şi au convenit să însceneze o tâlhărie, în urma căreia să-l deposedeze de telefonul mobil pe minorul C.M.I. Conform scenariului, inculpatul R.D. urma să-l ademenească pe minorul parte vătămată în scara blocului 12 sub pretextul de a-i introduce câteva melodii în telefonul mobil, timp în care, inculpatul N.M., mascat, ar fi apărut şi simulând exercitarea de violenţe asupra inculpatului R.D., i-ar fi smuls acestuia din mână telefoanele mobile.
În aceeaşi seară, inculpatul R.D. l-a întâlnit pe minorul C.M.I. şi i-a promis că a doua zi îi va introduce melodiile în telefonul mobil, stabilind locul de întâlnire în scara blocului 12. În acest timp, inculpatul N.M. a împrumutat un fes de la martorul B.C., pe care l-a transformat în cagulă.
În seara de 22 februarie 2002, aproximativ orele 19,30, în timp ce inculpatul R.D. se afla la etajul I pe scările blocului 12, în care locuia, cu minorul C.M.I., având în mâini cele două telefoane mobile (propriu şi al părţii vătămate), a apărut inculpatul N.M., cu cagula pe faţă şi printr-un gest brusc, fără vreo opoziţie, a smuls telefoanele din mâinile inculpatului R.D., simulând apoi că îl loveşte cu palma, a fugit. Sesizând atitudinea pasivă a inculpatului R.D., minorul parte vătămată l-a urmărit pe inculpatul N.M. pentru a-l împiedica să dispară şi chiar l-a lovit cu piciorul.
Dată fiind diferenţa de constituţie fizică, inculpatul N.M. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în faţă şi profitând de căderea acesteia, a fugit.
În tot acest timp inculpatul R.D. s-a rezumat la a striga şi după fuga inculpatului N.M. a plecat cu partea vătămată în urmărirea acestuia, abandonând după cca. 200 m.
Dându-şi seama de implicarea inculpatului R.D. în deposedare, partea vătămată a mers în aceeaşi seară la domiciliul acestuia, ameninţându-l că va sesiza poliţia dacă nu i se va restitui telefonul.
După circa o oră minorul, însoţit de mama sa, a sesizat secţia 7 poliţie.
Aflând despre acest demers, inculpatul a mers şi el la acelaşi organ de poliţie, reclamând sustragerea telefonului său mobil, indicând însă alte împrejurări.
Fiind confruntat în aceeaşi seară cu partea vătămată, inculpatul R.D. a sfârşit prin a dezvălui scenariul pus la cale împreună cu inculpatul N.M.
Pe baza acestor date, poliţiştii au reuşit să-l identifice pe inculpatul N.M., care aştepta la locul de întâlnire stabilit anterior cu inculpatul R.D.
Recunoscând implicarea sa în comiterea faptei, inculpatul N.M. a facilitat recuperarea telefoanelor mobile de la numitul B.V., la care acesta le dusese în aceeaşi seară, fără a-i comunica martorului împrejurările în care le-a dobândit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei doi inculpaţi, inculpatul N.M. criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., iar inculpatul R.D. pentru greşita condamnare, susţinând că nu a avut o înţelegere prealabilă cu celălalt inculpat.
Prin Decizia penală nr. 856 din 20 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile declarate de inculpaţi, constatând că, participarea acestora cu vinovăţie la săvârşirea faptei, conform scenariului pus la cale, este dovedită de probe, versiunea susţinută ulterior de către inculpatul R.D., fiind infirmată chiar de martorii propuşi în apărare.
În privinţa pedepselor, instanţa de apel a reţinut că au fost corect individualizate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs, nemotivat, de către cei doi inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 3174 din 2 iulie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a disjuns soluţionarea recursului declarat de inculpatul R.D., fixând termen de judecată la 1 octombrie 2003 şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.
S-a motivat soluţia de disjungere pe împrejurarea că inculpatul N.M. se află în arest preventiv, în timp ce inculpatul R.D., în stare de libertate, a solicitat un nou termen, pentru a-şi putea susţine examenul de bacalaureat.
La termenul din 1 octombrie 2003, când s-a soluţionat şi recursul declarat de inculpatul R.D., s-a susţinut oral, atât prin apărător din oficiu, cât şi personal, că este nevinovat, solicitând achitarea pe considerent că nu a comis fapta de tâlhărie dedusă judecăţii.
Verificând hotărârile atacate în raport de probele administrate, dar şi de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., caz de casare pe care se întemeiază critica formulată, se constată că susţinerea este nefondată.
Este adevărat că pe parcursul procesului penal, inculpatul R.D. a avut o poziţie procesuală oscilantă, dar în contextul probator administrat este evident că aceasta este şi nesinceră.
După ce mai întâi s-a prezentat la poliţie pentru a reclama fapta, dar în condiţiile în care aflase că partea vătămată se deplasase la poliţie în acelaşi scop, recurentul inculpat a recunoscut activitatea infracţională derulată în baza unei înţelegeri anterioare cu coinculpatul N.M., în timp ce era confruntat cu partea vătămată C.M.I.
Din procesul verbal semnat atât de inculpat, cât şi de partea vătămată şi mama acesteia rezultă, fără echivoc, înţelegerea intervenită între cei doi, modul de acţionare al fiecărui inculpat în cadrul activităţii infracţionale desfăşurate, condiţiile în care au procurat fesul transformat în cagulă, precum şi locul unde cei doi urmau să se întâlnească, după consumarea activităţii infracţionale.
Pe baza acestor elemente prezentate amplu de inculpatul R.D., în aceeaşi seară, organul de poliţie a depistat pe inculpatul N.M. în locul indicat de inculpatul R.D.
Ascultat fiind, inculpatul N.M. a confirmat în totul susţinerile inculpatului R.D., prezentând aceleaşi aspecte care au caracterizat înţelegerea prealabilă şi condiţiile în care trebuie să se desfăşoare înscenarea tâlhăriei asupra inculpatului R.D.
Spre deosebire de acesta din urmă, inculpatul N.M., audiat în prezenţa apărătorului, a menţinut declaraţiile iniţiale, declarând în mod constant aceleaşi împrejurări, care ulterior au fost negate de inculpatul R.D.
Poziţia adoptată de inculpatul R.D. este contrazisă nu numai de inculpatul N.M., dar şi de partea vătămată C.M.I. şi chiar de martorii propuşi în apărare de acest inculpat.
Varianta susţinută ulterior de inculpat, în apărare, potrivit căreia ar fi plecat în urmărirea agresorului imediat, însoţit de partea vătămată este contrazisă de martorii P.C., I.F. şi S.M.
Din declaraţiile date de aceşti martori, la procuror, rezultă că, inculpatul a ieşit din bloc după circa 10 minute de când aceştia ieşiseră în faţa blocului şi a plecat împreună cu aceştia, dar fără partea vătămată, în urmărirea agresorului.
Mai mult, în baza relatărilor sincere ale inculpatului N.M. a fost depistată persoana unde au fost lăsate cele două telefoane mobile, cât şi persoana de la care acest inculpat a împrumutat fesul transformat în cagulă.
În consecinţă, apărarea construită de inculpat este infirmată de materialul probator administrat şi ea nu poate singură conduce la pronunţarea unei soluţii de achitare, aşa cum s-a solicitat de recurent.
Sub acest aspect, soluţia de condamnare, pronunţată de instanţa de fond şi menţinută în apel este legală, urmând a fi menţinută, ca atare, prin respingerea criticii formulate, ca nefondată.
Dar, recursul declarat de acest inculpat se va admite, hotărârile urmând a fi casate doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Se apreciază că modalitatea de executare dispusă de instanţa de fond şi menţinută în apel, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 861 C. pen., nu corespunde, în totul, pericolului social al faptei şi făptuitorului şi poate, în acest context să nu realizeze cerinţele legii.
În considerarea contribuţiei şi participării concrete a acestui inculpat la săvârşirea tâlhăriei, dar şi a datelor ce caracterizează pozitiv persoana sa, minor, aflat în clasele superioare ale unui colegiu tehnic, cu o bună caracterizare de la şcoală şi domiciliu, cu o familie organizată, preocupată de creşterea şi educarea sa, se apreciază că reeducarea sa poate fi realizată şi fără o efectivă executare a pedepsei.
Pe cale de consecinţă, se va dispune admiterea recursului potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârilor numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate acestui inculpat.
Procedând la rejudecare în limitele casării, se vor înlătura prevederile art. 861 C. pen. şi prin aplicarea art. 110 C. pen., se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.
Se va face aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi se vor menţine în rest dispoziţiile hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.D.C. împotriva deciziei penale nr. 856 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 942 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Conform art. 110 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4149/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 4169/2003. Penal → |
|---|
