CSJ. Decizia nr. 4146/2003. Penal. Art.20 rap.la art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4146/2003
Dosar nr. 1816/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 244 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinţi a fost condamnat inculpatul S.C. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei condiţionat pe durata prevăzută de art. 82 C. pen., atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul minor B.I.G.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 14 noiembrie 2001, inculpaţii S.C. şi B.I.G., minori, au luat hotărârea să sustragă bani din magazinul aflat în administrarea S.C. D.C. S.R.L, situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin.
Inculpatul B.I.G. şi-a pus pe faţă un fes tip cagulă, iar S.C. şi-a tras peste faţă gluga de la geacă şi a rămas la uşa magazinului.
Inculpatul minor B.I.G. a pătruns în magazin şi a cerut vânzătoarei B.E. să-i dea banii aflaţi în casierie, împrejurare în care partea vătămată a strigat „hoţii” şi i-a ameninţat cu o coadă de mătură.
Inculpaţii au părăsit imediat magazinul şi au fugit, fiind însă imobilizaţi de către organele de poliţie sesizate de partea vătămată.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza sesizării părţii vătămate, declaraţiilor acesteia, procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliţie, declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere a săvârşirii faptei.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, critica privind greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.C., solicitând înlăturarea prevederilor art. 81 C. pen., şi inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 94 din 7 martie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi de inculpatul S.C. şi a casat sentinţa cu privire la încadrarea juridică dată faptei, pe care a schimbat-o din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei privind modalitatea de executare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul S.C.
Recursul declarat de parchet vizează greşita încadrare juridică a faptei considerată a fi cea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi art. 211 alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod, şi greşita individualizare a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Inculpatul în recursul său a criticat hotărârile sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta:
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele existente la dosar.
Cu toate acestea se constată că încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul S.C. nu a fost corect stabilită.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie pentru furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Din analiza textului de lege citat rezultă că infracţiunea de tâlhărie care face parte din categoria infracţiunilor complexe, se săvârşeşte numai cu intenţie, aceasta constând în ştiinţa şi voinţa făptuitorilor de a folosi acte de violenţă asupra victimei pentru a sustrage şi a-şi însuşi de la aceasta bunuri.
În cauză, din probele de la dosar nu rezultă că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a deposeda prin violenţă pe victimă de banii cei deţinea din încasări.
În acest sens sunt fără echivoc declaraţiile inculpaţilor, care au arătat că la simpla ripostă a părţii vătămate, care a strigat „hoţii” şi a apărut cu o coadă de mătură pentru a se apăra de eventuala atitudine a lor violentă s-au speriat şi au fugit.
Acelaşi lucru l-a declarat şi partea vătămată B.E. care arată că inculpatul B.I.G., „a intrat în magazin având pe faţă o cagulă, cu un cuţit mic în mână, cum a intrat acesta a spus „Banii, dă-mi banii”, iar în momentul în care ea a ţipat strigând „hoţii” şi s-a îndreptat cu mătura spre inculpat, acesta şi celălalt au fugit”.
Din cele arătate şi în lipsa altor dovezi, este evident că nu au fost folosite acte de violenţă asupra victimei cu intenţia de a o deposeda de banii deţinuţi din încasări.
Aşa stând lucrurile, în mod eronat instanţele au reţinut că inculpatul S.C. se face vinovat de comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) C. pen., din moment ce din nici o probă nu rezultă intenţia violenţei asupra părţii vătămate.
În aceste condiţii fapta inculpatului S.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 208 şi art. 209 C. pen.
Pentru considerentele arătate urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul S.C. din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod.
Urmare a schimbării încadrării juridice a faptei se va proceda la o nouă individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care s-a comis, dar şi persoana făptuitorului, lipsit de antecedente penale, cu o bună conduită anterioară, student, sincer pe parcursul procesului penal, aşa încât, pedeapsa de 2 ani închisoare ce se va aplica va fi în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2000 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată.
Având în vedere că infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea de furt calificat comisă de inculpatul S.C. a fost comisă anterior adoptării Legii nr. 543/2000, cât şi faptul că aceasta nu face parte din infracţiunile exceptate de la beneficiul acestui act normativ, urmează a se constata că pedeapsa este graţiată în întregime condiţionat.
Urmare a aplicării dispoziţiilor actului de graţiere, inculpatului urmează a i se atrage atenţia asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art. 10 din Legea nr. 543/2000.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul S.C. se reţine că ulterior, prin cerere la 9 aprilie 2003, şi în şedinţa din 1 octombrie 2003 a declarat că îşi retrage recursul.
Potrivit art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs conform dispoziţiilor art. 368 din acelaşi cod şi îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător.
Astfel, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat.
Ca atare, urmează să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat, şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 94 din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul S.C.
Casează Decizia cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpat, precum şi la modalitatea de executare a pedepsei.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută art. 26, raportat la art. 20, art. 208, alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., şi în baza acestui text, condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa aplicată.
Face aplicarea art. 10 din Legea nr. 543/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4145/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4147/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
