CSJ. Decizia nr. 4143/2003. Penal. Art.208, 209,276 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4143/2003
Dosar nr. 2443/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Bihor au fost condamnaţi inculpaţii: G.S., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., la 4 ani închisoare şi în baza art. 276 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 alin. (1) şi (3) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare, stabilindu-se ca inculpatul, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute 4 ani închisoare, şi L.M., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare, şi în baza art. 276 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 alin. (1) şi (3) C. pen., la 4 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
S-a menţinut starea de arest a acestora şi s-a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 22 august 2002 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) şi art. 276 C. pen.
S-a constatat că acest inculpat a fost arestat preventiv de la 22 august 2002, la 24 februarie 2003.
Potrivit art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpaţii G.S. şi L.M. au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. SA, Zona Telecomunicaţii Cluj, suma de 21.457.505 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.S. a unui cleşte-patent.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că inculpaţii G.S. şi L.M. au sustras sârma de cupru de pe stâlpii liniei ferate dintre staţiile C.F.R. Aleşd şi Butan, cauzând un prejudiciu de 21.457.505 lei şi punând în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate.
S-a mai reţinut că inculpatul C.I. nu a participat la furt cum s-a susţinut în rechizitoriu, el aflându-se în acea zi la piaţa din Aleşd cu porci de vânzare, iar după-amiază cu fratele său C.F. pentru a strânge fier vechi de la o balastieră.
În acest sens au fost avute în vedere declaraţiile martorilor V.P., L.A. şi C.M., care au confirmat astfel apărările inculpatului C.I.
Instanţa a înlăturat susţinerile iniţiale ale coinculpatului G.S., în sensul că la furt ar fi participat şi C.I. reţinând că între cei doi tineri ar fi existat o stare încordată ca urmare a legăturilor acestuia din urmă cu concubina lui G.S.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin Decizia penală nr. 90 din 8 mai 2003, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi de inculpaţii G.S. şi L.M., considerând nefondate criticile formulate de procuror în sensul greşitei achitări a inculpatului C.I. şi de inculpaţii arătaţi în sensul greşitei individualizări a pedepsei şi respectiv al greşitei condamnări.
Astfel, s-a apreciat că, în cauză nu există probe care să confirme că la comiterea faptei a participat C.I.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului G.S. s-a considerat că aceasta este conformă cu pericolul social al faptei şi că nu există motive de reducere a sancţiunii.
Referitor la inculpatul L.M. s-a constatat că există suficiente probe de vinovăţie, în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul G.S.
În recursul parchetului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a susţinut că soluţia de achitare a inculpatului C.I. este greşită, că s-a comis o eroare gravă de fapt, întrucât vinovăţia pentru faptele imputate prin rechizitoriu a fost pe deplin dovedită prin probatoriul administrat.
Inculpatul recurent G.S. a susţinut, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., că pedeapsa a fost greşit individualizată, fiind prea severă.
S-a solicitat de către recurenţi admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate.
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 66 C. proc. pen., inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, sau în cazul când există probe de vinovăţie el are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor G.S. şi L.M. în săvârşirea în ziua de 15 august 2002 a infracţiunilor de furt calificat şi distrugere şi semnalizare falsă prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) şi art. 276 alin. (1) C. pen.
Probele administrate, au confirmat că cei doi inculpaţi, însoţiţi de minorul G.T. au sustras la data arătată sârma din cupru de pe stâlpii liniei feroviare dintre staţiile C.F.R. Aleşd şi Butan, producând un prejudiciu de 21.457.505 lei.
În cauză, nu s-a dovedit participarea la comiterea faptelor a inculpatului C.I., probându-se pe deplin apărarea formulată de acesta că în momentul sustragerii sârmei de cupru se afla la piaţa din Aleşd unde vindea porci, iar după-amiază a fost la balastieră, cu fratele său C.F. pentru a strânge fier vechi.
Este adevărat că la urmărirea penală inculpatul G.S. l-a indicat pe C.I. că ar fi participat la săvârşirea furtului însă a revenit asupra acestei susţineri relatând că a comis fapta împreună cu L.M. şi cu fratele său G.T. Totodată, G.S. a arătat că a fost în duşmănie cu C.I. şi de aceea a făcut afirmaţia că acesta a participat la furt, deşi nu era adevărat.
Cu prilejul reconstituirii cei doi inculpaţi au arătat în concret cum au comis infracţiunile, indicând stâlpii de pe care au sustras cablul de cupru şi locul unde au transportat cu căruţa bunurile furate.
În declaraţiile sale inculpatul C.I. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, negând orice implicare a sa în furtul sârmei de cupru.
Întrucât probele pe care s-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpatului C.I. erau îndoielnice, iar în cadrul cercetării judecătoreşti în condiţiile textului art. 66 C. proc. pen., evocat ulterior a fost demonstrată lipsa lor de consistenţă, soluţiile instanţelor de achitare a sus-numitului sunt legale şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recursul parchetului.
2. Referitor la pedepsele aplicate inculpatului recurent G.S. se constată că acestea au fost individualizate, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social al infracţiunilor, împrejurările săvârşirii lor, întinderea prejudiciului cauzat căii ferate şi pericolul în care a fost pusă siguranţa mijloacelor de transport feroviar, cât şi persoana inculpatului care a recunoscut faptele.
Se mai constată că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate cerinţele legale arătate nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei aşa cum s-a solicitat de către inculpatul recurent G.S.
Întrucât motivele de casare invocate de procuror şi de inculpatul arătat sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile ca nefondate, cu obligarea inculpatului G.S. la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 22 august 2002, la 1 octombrie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 90/ A din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, privind şi pe inculpatul C.I.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului G.S. de la 22 august 2002, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpatul G.S. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4140/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4144/2003. Penal → |
|---|
