CSJ. Decizia nr. 4150/2003. Penal. Art.209 pct.2 c.pen.ant. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4150/2003
Dosar nr.2777/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 4 februarie 1958 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat inculpatul C.D. la 5 ani închisoare corecţională şi 3 ani interdicţie corecţională, pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior.
Conform art. 25 pct. 6 din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea averii inculpatului.
În fapt, s-a reţinut că, în anul 1957 în mai multe rânduri, inculpatul a instigat cetăţenii să nu se înscrie în întovărăşirile agricole şi a preconizat schimbarea regimului politic.
Tribunalul Militar al regiunii a II-a Militară Bucureşti, Colegiul de recurs, prin Decizia penală nr. 968 din 6 mai 1958 a admis recursul formulat de inculpat, a casat sentinţa penală şi a dispus rejudecarea cauzei fixând un termen ulterior.
Prin Decizia penală nr. 1378 din 7 iulie 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară Bucureşti, Colegiul de recurs, rejudecând cauza l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare corecţională şi 3 ani interdicţie corecţională pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.
Conform art. 25 pct. 6 din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea averii inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că în cauză nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior şi că hotărârea de condamnare este greşită.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului, cu consecinţa înlăturării pedepsei complementare a confiscării averii.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, faptul de a face propagandă, agitaţie sau de a întreprinde acţiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului, constituia infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale şi se pedepsea cu închisoare corecţională de la 5 la 10 ani şi interdicţie corecţională de la 3 la 5 ani.
Examinând probele administrate în cauză se constată că inculpatul în mai multe rânduri a criticat măsurile luate de guvern privind colectivizarea agriculturii, susţinând că nu conduc la creşterea nivelului de trai al populaţiei.
Martorii audiaţi în cauză P.N., D.V., P.I., R.M. şi A.A. au relatat că inculpatul, în mod repetat i-a instigat pe cetăţeni să nu se înscrie în gospodăria colectivă. Totodată, martorii au menţionat că inculpatul purta discuţii cu caracter denigrator la adresa regimului politic şi preconiza schimbarea acestuia.
Rezultă deci, din materialul probator al cauzei, că acţiunile inculpatului nu aveau aptitudinea de a pune în pericol valorile sociale apărate de textul incriminator şi anume ordinea socială, forma de guvernământ şi securitatea statului, ele fiind numai manifestări ale nemulţumirii personale a inculpatului faţă de situaţia generală economică şi socială a ţării şi de modul cum era guvernată în acea perioadă istorică.
Prin urmare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, instanţele militare erau îndreptăţite să dispună achitarea inculpatului, lucru pe care nu l-au făcut, hotărând greşit condamnarea.
În consecinţă, fiind întrunite cerinţele cazului de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., Curtea, în baza art. 4141 alin. (1) din acelaşi cod, urmează a admite recursul în anulare şi a casa hotărârile atacate.
Rejudecând cauza, se va dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului C.D. pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale şi înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 156 din 4 februarie 1958 a Tribunalului Militar Bucureşti şi deciziilor penale nr. 968 din 6 mai 1958 şi nr. 1378 din 7 iulie 1958 ale Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară Bucureşti, Colegiul de recurs, privind pe inculpatul C.D.
Casează hotărârile.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.D. pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior.
Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii inculpatului.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4148/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4158/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
