CSJ. Decizia nr. 4142/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4142/2003
Dosar nr. 4062/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 21 iulie 2003 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul C.C. la 6 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din acelaşi cod, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) Teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.V.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 23 aprilie 2003 inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice a observat-o pe partea vătămată B.V., a urmărit-o un timp şi când a ajuns-o i-a cerut să-l însoţească pentru a întreţine relaţii sexuale.
Întrucât partea vătămată l-a refuzat, a început să o lovească, încercând că o ducă cu forţa pe stadionul Strungul din apropiere. Prietena părţii vătămate care era cu aceasta, a încercat să anunţe organele de poliţie de la telefonul unei unităţi din apropiere fără a reuşi şi a observat că inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată până în momentul în care s-a apropiat o maşină, care a încetinit, timp în care, inculpatul a luat poşeta părţii vătămate şi a fugit, fiind ulterior reţinut de organele de poliţie.
Cu ocazia percheziţiei corporale s-au găsit asupra inculpatului mai multe produse cosmetice aparţinând părţii vătămate.
Potrivit actului medico-legal aflat în dosar, ca urmare a violenţelor exercitate victimei i-au fost produse leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 8-7 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt a fost stabilită în baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a actului medical arătat, a declaraţiilor părţii vătămate, a declaraţiilor martorilor D.F. şi G.P. probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului care nu a negat lovirea părţii vătămate, dar a motivat-o cu aceea că aceasta i-ar fi sustras telefonul mobil.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 318/ A din 3 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind săvârşirea, în cauză, a unei grave erori de fapt cu consecinţa greşitei încadrări juridice a faptei şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Lovind victima, care datorită leziunilor produse a necesitat îngrijiri medicale 6-7 zile pentru vindecare, şi deposedând-o de poşetă, inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie şi nu infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 C. pen.
Susţinerea formulată de inculpat, în sensul că nu a avut intenţia de a tâlhări partea vătămată, ci doar de a-şi găsi telefonul mobil sustras de aceasta a fost în mod justificat înlăturată, rezultând din probe vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Aşa fiind, soluţia de condamnare confirmată de instanţa de control judiciar este concordantă cu probele administrate care atestă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi nu a celei de lovire sau alte violenţe.
În ce priveşte pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost individualizată conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpatului aflat în stare de recidivă postexecutorie.
Ca atare pedeapsa de 6 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 din acelaşi cod, este corespunzătoare realizării scopului ei, acela al prevenţiei generale şi speciale cum prevede art. 52 C. pen.
Întrucât ambele critici din recurs nu sunt întemeiate, iar din examinarea dosarului nu se constată existenţa unui caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 318/ A din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 24 aprilie 2003 la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4141/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4148/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
