CSJ. Decizia nr. 4148/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4148/2003
Dosar nr. 1817/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 395 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul P.N.M.
- în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., la un an şi 6 luni închisoare ;
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., la un an închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând să execute 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost confiscată de la inculpat suma de 5.950.000 lei, iar de la C.C. 320.000 lei, de la A.G. 250.000 lei, de la H.I. 350.000 lei, de la L.C. 300.000 lei şi de la U.G. suma de 200.000 lei.
Au fost anulate actele false.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de reţinut, în fapt, că SC P.P. Rovinari a sesizat cu adresa nr. 175 din 14 februarie 2002 organul de urmărire penală cu faptele inculpatului P.N.M., care, în calitate de comandant detaşament pază, în perioada 1 ianuarie 2000 – 21 noiembrie 2001, având şi atribuţia întocmirii dosarului de avizare a agenţilor de pază de către poliţie, s-a folosit de această funcţie şi, prevalându-se de relaţiile sale cu instituţiile medicale, a pretins diferite sume de bani de la cei care veneau să se angajeze, pentru procurarea fişelor medicale.
Cercetările efectuate în cauză au confirmat vinovăţia inculpatului, stabilindu-se că acesta, după ce verifica dosarele solicitanţilor la angajare, le pretindea acestora sume între 250.000 – 300.000 lei, promiţându-le că va obţine prin relaţiile sale cu diferiţi medici, fişele medicale.
S-a mai stabilit că sus-numitul inculpat a pretins şi angajaţilor societăţii de pază, care aveau nevoie de aviz pentru permis port-armă, aceleaşi sume de bani, pentru obţinerea fişelor medicale.
În realitate, însă, inculpatul P.N.M. lua fişele medicale existente în dosarul unor foşti angajaţi, ştergea datele de identitate ale titularilor şi trecea datele salariaţilor, transmiţând apoi dosarele la serviciul personal.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând o nouă individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 142 din 31 martie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că instanţa de fond a făcut o corectă individualizarea a pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ţinând seama de activitatea infracţională concretă, dar şi de circumstanţele personale ale făptuitorului.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând casarea hotărârilor şi reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepselor sub minimul legal special şi schimbarea modalităţii de executare în aceea prevăzută de art. 867 C. pen.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de casare invocat, art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută, este temeinic dovedită, fiind ataşate cauzei fişele medicale în care sunt evidente falsificările privind datele de identitate ale titularilor şi audiaţi beneficiarii acestor fişe, care confirmă modalităţile folosite de inculpat pentru a le procura actele medicale.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cel al judecăţii.
La stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, pe de o parte, în raport cu perseverenţa infracţională, evidenţiată de multitudinea actelor materiale, s-a apreciat corect că faptele prezintă un ridicat grad de pericol social concret, iar pedeapsa, pentru a-şi atinge scopul preventiv şi a-şi realiza funcţiile de constrângere şi reeducare, se impune a fi executată în regim de detenţie.
Pe de altă parte, au fost avute în vedere datele de caracterizare a persoanei inculpatului, care nu are antecedente penale şi a avut o conduită sinceră în cursul procesului, în raport de care pedepsele au fost astfel stabilite încât pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, reprezintă minimul special prevăzut pentru infracţiunea ce a determinat aplicarea acesteia.
Aceste împrejurări nu pot fi caracterizate ca circumstanţe atenuante, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., ci aşa cum au şi fost reţinute, reprezintă elemente de apreciere a persoanei făptuitorului, luate în considerare la individualizarea pedepselor între limitele legale speciale.
Hotărârile recurate sunt însă netemeinice sub aspectul sporului acordat pentru concursul de infracţiuni, în baza art. 34 lit. b) C. pen.
Curtea, apreciază că, faţă de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., pericolul social al plurităţii de infracţiuni nu impune sporirea acesteia, fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru cele ce preced, recursul inculpatului va fi admis şi, după casarea hotărârilor pronunţate în cauză, va fi înlăturat sporul de 6 luni, pentru concursul de infracţiuni, menţinând celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 142 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 395 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care, prin înlăturarea sporului de concurs de 6 luni închisoare, o stabileşte la 2 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4142/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4150/2003. Penal. Art.209 pct.2 c.pen.ant.... → |
|---|
