CSJ. Decizia nr. 4141/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4141/2003
Dosar nr.4026/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 498 din 26 iunie 2003, Tribunalul Iaşi i-a condamnat pe inculpaţii:
- I.V., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 4 iulie 2002 la zi.
- C.A.C. şi
- M.A.P., ambii inculpaţi în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la câte 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a acestor inculpaţi şi dedusă prevenţia de la 4 iulie 2002 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi către partea civilă N.I. la suma de 10.000.000 lei reprezentând daune materiale şi la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 3 iulie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpaţii I.V., C.A.C. şi M.A.P., aflaţi pe malul râului Bahlui în municipiul Iaşi, au observat-o pe partea vătămată N.I., în vârstă şi bolnavă, că se deplasa cu greutate spre Policlinica nr. 1 şi, crezând că este în stare de ebrietate, au hotărât să o deposedeze de bunuri.
În acest scop s-au apropiat de partea vătămată, care a fost iniţial lovită cu pumnul în faţă de către inculpatul M.A.P. şi apoi, în aceeaşi modalitate, de către inculpatul I.V., pentru ca, după ce a căzut la pământ, să o mai lovească cu pumnii şi picioarele şi inculpatul C.A.C.
În aceste împrejurări inculpaţii I.V. şi M.A.P. i-au sustras părţii vătămate din buzunare actele de identitate şi suma de 200.000 lei, în timp ce inculpatul C.A.C. asigura paza.
La strigătele de ajutor ale părţii vătămate au venit agenţii de pază A.M. şi B.D., care i-au urmărit pe inculpaţii care au fugit de la locul faptei, reuşind să-l prindă pe inculpatul C.A.C.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toţi inculpaţii, solicitând reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 323 din 26 august 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate de inculpaţii minori C.A.C. şi M.A.P., a desfiinţat hotărârea atacată, în parte, în latura penală şi rejudecând, a redus pedepsele aplicate acestora la 4 ani şi 6 luni închisoare, menţinând celelalte dispoziţii.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul inculpatului I.V., constatând că pedeapsa aplicată acestuia a fost greşit individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul I.V., solicitând oral, personal şi prin apărător, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii.
De altfel, inculpatul I.V., ca şi inculpatul M.A.P., au recunoscut constant comiterea infracţiunii, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile agenţilor de pază care i-au surprins şi urmărit, precum şi cu declaraţiile părţii vătămate.
La stabilirea pedepsei inculpatului I.V. s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, deşi infracţiunea comisă prezintă un ridicat grad de pericol social, inculpaţii lovind cu sălbăticie o persoană în vârstă de 71 ani, bolnavă, producându-i, printre alte leziuni, fractura peretelui orbitei dr. şi comoţie cerebrală, având nevoie de 23-25 zile îngrijiri medicale, în raport cu datele care caracterizează persoana făptuitorului, respectiv tânăr, fără antecedente penale, aceasta a fost aplicată la minimul special prevăzut de lege.
Reducerea pedepsei nu se justifică, aceasta fiind necesară, în cuantumul stabilit de instanţă, prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced şi având în vedere că nici din examinarea din oficiu a hotărârii nu se constată existenţa vreunui caz de casare, recursul inculpatului I.V. urmează să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului I.V. se va deduce timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 4 iulie 2002 la 1 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 323 din 26 august 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 4 iulie 2002 la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2003. Penal. Contestaţie executare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4142/2003. Penal → |
|---|
