CSJ. Decizia nr. 4204/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4204/2003
Dosar nr. 4340/200.
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 septembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 199/2003, Curtea de Apel Piteşti examinând legalitatea măsurii preventive, printre alţii şi a inculpatului C.M., a prelungit arestarea sa preventivă până la 21 octombrie 2003.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul C.M. a declarat recurs, vizând nelegalitatea prelungirii măsurii preventive.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial prin rechizitoriul din 17 august 2001 a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a mai multor inculpaţi, printre care şi a inculpatului C.M., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 55 din 23 mai 2001, pentru infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin. (3) C. pen. şi art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Instanţa de judecată a prelungit măsura arestării preventive până la 23 septembrie 2003, inclusiv.
Prin încheierea din 19 septembrie 2003, Curtea de Apel Piteşti, a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului C.M. până la 21 octombrie 2003, reţinând că există şi în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, garantându-se astfel protecţia socială faţă de faptele grave săvârşite de inculpat, în grup organizat.
Această încheiere a fost recurată de către inculpat, invocându-se art. 16 din Constituţia României (egalitatea cetăţenilor în faţa legii) şi art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., cerând punerea în libertate.
Examinând motivele de recurs, precum şi actele dosarului, Curtea reţine netemeinicia recursului formulat, atât în raport cu prevederile art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., modificat, cât şi în raport cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece există motive verosimile de a bănui că inculpatul arestat preventiv a săvârşit o infracţiune, astfel cum impun prevederile Convenţiei, prevederi ce constituie excepţii de la regula potrivit căreia nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
Or, probele existente la dosar constituie asemenea motive neverosimile, în sensul solicitat de Convenţie.
Pe de altă parte, sunt îndeplinite cerinţele art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 281/2003, deoarece legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru zădărnicirea aflării adevărului prin posibilitatea influenţării martorilor, cât şi pentru ordinea publică, având în vedere faptele grave săvârşite, constituind la nivelul societăţii civile un sentiment de insecuritate, care trebuie garantat prin măsuri de protecţie socială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii din 19 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, privind prelungirea arestării preventive.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4201/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4205/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
