CSJ. Decizia nr. 4242/2003. Penal. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4242/2003
Dosar nr. 1407/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia penală nr. 5366 din 5 decembrie 2002, a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei nr. 208 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial şi a deciziei nr. 202 din 7 iunie 2001 a Curţii Militare de Apel, hotărâri pe care le-a casat şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor T.G.V. şi T.V., pentru infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen.
Totodată, a înlăturat dispoziţia privind obligarea în solidar a inculpaţilor la restituirea către părţile civile S.M. şi S.D. a bunurilor menţionate în hotărârea instanţei de fond.
S-a reţinut, în esenţă, că nu există certitudine asupra raportului juridic patrimonial între părţi, cu privire la bunurile mobile din inventarul fermei, dacă bunurile respective, a căror restituire este refuzată de către inculpaţi, sunt ale acestora ori, dimpotrivă, ale părţilor vătămate.
S-a conchis, faţă de această situaţie, că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, anume certitudinea că bunurile sunt ale părţilor vătămate.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare părţile civile S.D. şi S.M., susţinând că la termenul la care s-a judecat recursul în anulare nu au fost citaţi şi au luat cunoştinţă de hotărârea pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie la data de 13 februarie 2003, când au primit citaţii de la Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 506/2003.
Prin încheierea din 11 aprilie 2003 a fost admisă în principiu contestaţia în anulare, întrucât a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., iar motivul invocat, este cel prevăzut de art. 386 lit. a) din acelaşi cod, respectiv, procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii.
Examinându-se acest ultim aspect se constată că, în adevăr, procedura de citare a părţilor civile S.D. şi S.M. la termenul din 5 decembrie 2002, (primul termen de judecată) când a fost soluţionat recursul în anulare, nu a fost legal îndeplinită.
Astfel, părţile civile S.D. şi S.M. au fost citate la adresa din Bucureşti, aşa cum rezultă din declaraţiile pe care le-au dat în cursul urmăririi penale, precum şi din încheierea din 17 noiembrie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial.
Ca atare, contestaţia în anulare este întemeiată şi va fi admisă, cu consecinţa desfiinţării deciziei atacate şi a fixării termenului de judecare a recursului în anulare, pentru data de 12 decembrie 2003, cu citarea tuturor părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorii S.D. şi S.M., împotriva deciziei penale nr. 5366 din 5 decembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, în dosar nr. 3513/2002.
Desfiinţează Decizia atacată.
Fixează termen pentru judecarea recursului în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţiei, împotriva sentinţei nr. 208 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi deciziei nr. 202 din 7 iunie 2001 a Curţii Militară de Apel, privind pe inculpaţii T.G.V. şi T.V. la data de 12 decembrie 2003, cu citarea părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4240/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4253/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
