CSJ. Decizia nr. 4253/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4253/2003
Dosar nr. 4410/2003
Şedinţa publică din 4 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 114 din 3 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 155, art. 156 şi art. 160 lit. c) C. proc. pen., a fost admisă sesizarea Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie, Alba Iulia şi s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului P.P., cu încă 30 zile, începând cu 5 octombrie 2003.
Pentru a hotărî astfel curtea a motivat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 322 alin. (1) din Legea 31/1978, cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu referire la art. 178 din Legea nr. 141/1997; art. 25 C. pen., art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen., impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva încheierii au declarat recurs Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Alba Iulia şi inculpatul.
Prin recursul parchetului s-a cerut casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, deoarece instanţa nu a fost compusă potrivit legii, motiv pentru care încheierea este lovită de nulitate absolută, potrivit prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.
Inculpatul a criticat încheierea ca netemeinică şi nelegală arătând că măsura prelungirii arestării preventive nu se justifică. A susţinut că aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, contractele cu care au fost introduse în ţară autoturismele nu sunt false, înmatricularea în circulaţie s-a făcut cu respectarea legislaţiei în vigoare, iar faptul că posesorii autoturismelor au beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale nu-i poate fi imputată.
Recursurile sunt nefondate.
În titlul IV C. proc. pen., modificat prin Legea 281/2003 sunt reglementate distinct luarea şi prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale şi după trimiterea în judecată şi cursul judecăţii.
Că legiuitorul a înţeles să reglementeze luarea şi prelungirea arestării preventive precum şi căile de atac privind aceste măsuri în diferitele faze ale procesului penal o demonstrează dispoziţiile identice, privind înaintarea dosarului cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive (art. 156 alin. (2), art. 159 alin. (1) şi art. 160 C. proc. pen.) termenul de 24 ore în care încheierile de luare şi prelungire a arestării preventive, pot fi atacate cu recurs (art. 1491 alin. (1); art. 159 alin. (8); 160b alin. (1) C. proc. pen.) prevăzute distinct pentru fiecare moment în parte.
Potrivit art. 146 alin. (6) şi art. 149 alin. (6) C. proc. pen., propunerea de arestare preventivă a învinuitului, în primul caz, sau a inculpatului, în cel de-al doilea se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.
Articolul 159 alin. (1) C. proc. pen., înainte, de modificările aduse prin Legea 281/2003, care reglementa procedura de soluţionare a propunerii pentru prelungirea arestării preventive de către instanţă stabilind că, completul de judecată va fi prezidat de preşedintele instanţei sau de un judecător desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.
Articolul 29 din Legea 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a fost modificat prin Legea nr. 161/19 aprilie 2003, el conţinând dispoziţii referitoare la compunerea numerică a completului de judecată şi la desemnarea judecătorilor.
În noua redactare „pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se constituie complete specializate, iar la judecătorii, tribunale şi curţile de apel completele specializate sunt formate din doi judecători”.
Această ultimă normă derogă de la norma de drept comun în materii şi anume art. 17 din Legea 92/1992, pentru organizarea judecătorească potrivit căruia „cauzele date potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel se judecă de un singur judecător”.
Articolul 29 din Legea 78/2000, modificat prin Legea nr. 161/2003, derogă şi de la dispoziţiile cuprinse în art. 159 C. proc. pen., anteriori datei de 21 aprilie 2003.
Prin Legea nr. 281/2003 s-au prevăzut dispoziţii speciale privind luarea şi prelungirea arestării preventive a învinuitului sau inculpatului în cursul urmăririi penale, printre acestea şi cele de la art. 146 alin. (6) şi art. 1491 alin. (6) C proc. pen., „propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător”.
Potrivit art. 149 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în cazul în care sunt întrunite condiţiile prevăzute în alineatul 1, instanţa dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a inculpatului înainte de expirarea duratei arestării provizorii dispuse de procuror, arătând temeiurile care justifică luarea măsurii arestării preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depăşi 30 de zile.
Prin dispoziţiile cuprinse în art. 155 şi art. 159 C. proc. pen., se stabilesc condiţiile în care arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, legiuitorul reluând prevederile din art. 146 şi art. 149, privind propunerea de arestare, participarea procurorului, prezenţa inculpatului, întrunirea condiţiilor, prevăzute de art. 143 şi art. 148 şi dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice punerea în libertate, că propunerea de prelungire a arestării se soluţionează în camera de consiliu, iar încheierea poate fi atacată cu recurs în 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi sau de la comunicare pentru cei lipsă.
Faptul că legiuitorul nu a mai prevăzut în alin. (2) al art. 159 C. proc. pen., că propunerea de prelungire se soluţionează în camera de consiliu cu un singur judecător nu conduce automat la concluzia că, în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 161/2003, prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale se face în camera de consiliu, în complet format din doi judecători.
Prin Legea nr. 161/2003, art. 29 din Legea 78/2000 a primit o nouă formulare, în alineatul 1 legiuitorul stabilind că pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete separate, iar în alineatul 2, că aceste complete sunt formate din 2 judecători la judecătorii, tribunale şi curţile de apel.
La data modificării articolului 29 din Legea nr. 78/2000, adică la 21 aprilie 2003, instanţa de judecată nu avea competenţa luării măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale, cu excepţia arestării învinuitului în scopul săvârşirii unei infracţiuni de audienţă, în condiţiile art. 299 C. proc. pen.
Deoarece prin Legea nr. 281/2003 s-au prevăzut dispoziţii speciale privind luarea şi prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale, dispoziţii care au intrat în vigoare la 1 iulie 2003, şi cum dispoziţiile din art. 29 din Legea nr. 78/2003 privesc judecata în primă instanţă, deci, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, pentru cele ce preced şi prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale se impune a fi soluţionată, în camera de consiliu de un singur judecător.
Prin urmare, referirea din cuprinsul recursului la faptul că prin încheierile din 5 august şi 2 septembrie 2003, s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului cu câte 30 de zile, în complet format din 2 judecători, nu este de natură a atrage nulitatea absolută a încheierii supusă recursului, ea fiind pronunţată de un complet legal constituit. Examinând recursul declarat de inculpat, se constată următoarele:
Prin Ordonanţa din 15 martie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Militară de Apel, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.P. pe timp de 30 zile, pentru că în perioada 1996 – 1997, făcând parte dintr-o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, a corupt un angajat al Biroului Vamal Sibiu, prin intermediul căruia a reuşit să scutească de plata taxelor vamale, introducerea în ţară a mai multor autoturisme şi împreună cu R.C. şi P.D. a intermediat înmatricularea frauduloasă a acelor autoturisme ajutaţi de trei lucrători de poliţie din cadrul I.P.J Alba, atraşi în asocierea infracţională.
S-a motivat că P.P. s-a sustras urmăririi penale, iar lăsarea în libertate constituie un pericol pentru ordinea publică.
În aceeaşi zi a fost emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 4/17/P/2000.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest alături de alţi 42 de inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 323 alin. (1) C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1958, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi cu referire la art. 178 din Legea nr. 141/1997, trafic de influenţă prevăzut de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 5 din 22 aprilie 2003, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Alba Iulia, pentru refacerea urmăririi penale. A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul P.P. şi a fost menţinută starea de arest. Prin încheierile din 5 august şi 2 septembrie 2003, pronunţate de secţia penală a Curţii de Apel Alba-Iulia, a fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului cu câte 30 de zile, iar prin încheierea nr. 114 din 3 octombrie 2003, supusă recursului de faţă s-a dispus prelungirea arestării cu 30 zile, începând cu 5 octombrie 2003 şi până la 3 noiembrie 2003.
Măsura arestării preventive a fost luată şi apoi prelungită cu motivarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, iar multitudinea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi gravitatea acestora o justifică, pentru a înlătura starea de pericol rezultată din lăsarea sa în libertate.
Asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, săvârşirea unor infracţiuni la regimul vamal şi infracţiuni de corupţie, în care au fost atraşi şi lucrători de poliţie, sustragerea învinuitului de la urmărirea penală constituie temeiuri pentru prelungirea arestării preventive.
Cercetarea în stare de libertate pentru fapte grave de corupţie (trafic de influenţă), în care sunt atraşi şi lucrători de poliţie, poate constitui o încurajare la săvârşirea unor astfel de infracţiuni şi de către alte persoane tentate de câştigul unor importante sume de bani, fără eforturi deosebite.
Pentru cele ce preced recursurile Serviciului Parchetului Naţional Anticorupţie de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a inculpatului P.P. urmează să fie respinse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Naţional Anticorupţie şi inculpatul P.P., împotriva încheierii nr. 114 din 3 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 5728/2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4242/2003. Penal. Contestatie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 4254/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
