CSJ. Decizia nr. 4354/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4354/2003
Dosar nr. 4437/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 septembrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 3419/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, admiţând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.Şt.L., B.R., U.I. şi S.C. cu câte 30 de zile pentru fiecare, începând de la 28 septembrie 2003 la 27 octombrie 2003, inclusiv.
Curtea de Apel Bucureşti, investită, ca instanţă de fond, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia Parchetelor Militare, cu judecarea inculpaţilor sus-menţionaţi, trimişi în judecată în stare de arest, pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26 – art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2002, a motivat prelungirea arestării preventive, prin aceea că se menţin, în continuare, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora, respectiv că subzistă şi în prezent, condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., în sensul că pentru infracţiunea săvârşită, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe care atestă că lăsarea inculpaţilor în libertate ar influenţa negativ, desfăşurarea procesului şi administrarea justiţiei.
În concret, instanţa a arătat că, faţă de împrejurarea că inculpaţii neagă faptele imputate prin actul de inculpare, urmează a se efectua o expertiză tehnică asupra înregistrărilor audio şi să fie administrate şi alte probe admise în cursul cercetării judecătoreşti, ceea ce impune privarea în continuare de libertate a inculpaţilor, pentru a nu periclita aflarea adevărului în cauză.
Prin recursurile declarate, inculpaţii recurenţi au solicitat casarea încheierii şi punerea lor, de îndată, în libertate, întrucât sunt cercetaţi abuziv şi se tergiversează administrarea probelor, iar judecarea lor în stare de arest nu se mai justifică.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
În urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că inculpaţii recurenţi au fost trimişi în judecată pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în condiţiile circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.
Inculpaţii B.Şt.L., B.R. şi U.I., ofiţeri de poliţie, au fost trimişi în judecată şi sunt judecaţi pentru acte de înlesnire şi ajutor la infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului B.S., care a promis suma de 1,5 milioane dolari S.U.A. pentru a fi dată procurorului, în vederea revocării mandatului de arestare emis pe numele său şi pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este inculpat în dosarul nr. 190/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Din totalul sumei promise drept mită, s-a reţinut că B.S. a dat, în avans, 99.700 dolari S.U.A., iar, o altă sumă, de 55.000 dolari S.U.A., promisă a fi dată aceluiaşi procuror, a fost însuşită de inculpaţii B.R. şi U.I.
Privitor la inculpatul B.Şt.L., actul de inculpare reţine că acesta, în cunoştinţă de cauză, a intermediat înţelegerea dintre inculpatul B.S. şi inculpatul S.C., pe de o parte, şi inculpaţii B.R. şi U.I., pe de altă parte, înţelegere care urmărea să fie realizată mituirea procurorului anchetator.
Privitor la inculpatul B.Şt.L., s-a reţinut că, în calitate de ofiţer al Serviciului economico-financiar din cadrul secţiei 1 Poliţie Bucureşti, a stabilit legături de prietenie cu inculpatul S.C., dând astfel curs solicitărilor inculpatului B.S., în vederea mituirii procurorului anchetator (acesta şi-a manifestat chiar disponibilitatea de a se deplasa în Israel pentru „tratative cu inculpatul B.S." şi numai imposibilitatea de a-şi procura urgent paşaportul a determinat să nu-şi realizeze această hotărâre).
Or, aflarea adevărului cu privire la aceste fapte deosebit de grave, negate, în cea mai mare parte, de către inculpaţii arestaţi, impune, într-adevăr, privarea lor, în continuare, de libertate pe timpul administrării probelor, întrucât lăsarea lor în libertate ar putea periclita, în concret, buna desfăşurare a procesului.
Aşa fiind, urmează a se constata că prelungirea arestării preventive a fost dispusă justificat şi că, în consecinţă, se impune respingerea recursurilor, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.Şt.L., B.R. şi U.I. împotriva încheierii din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3419/2002.
Obligă inculpaţii la plata sumei de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4348/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4365/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
