CSJ. Decizia nr. 4365/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4365/2003
Dosar nr.3001/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 400 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.G. la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 437/1999 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, care s-a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat prevenţia de la 13 aprilie 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 2.133.847 lei despăgubiri civile către Spitalul Universitar Bucureşti, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei, din care 300.000 lei onorariu pentru apărător oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a luat act că partea vătămată C.P. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 12 aprilie 2001, în timp ce se afla în apropierea unui şantier de construcţii din intersecţia străzilor Orşova şi Veteranilor, sector 6 Bucureşti, împreună cu martorii J.C. şi P.I., partea vătămată C.P. a fost atacată de către inculpat şi lovită, în mod nejustificat, cu un cuţit în regiunea toracică suferind vătămări corporale care au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 348/ A din 16 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri inculpatul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de condiţiile concrete în care a fost comisă fapta şi de circumstanţele sale personale.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul verbal de constatare întocmit de poliţie cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile constante ale părţii vătămate, declaraţiile martorilor J.C., I.E., C.N., P.I., I.G., C.I. şi C.R., coroborate cu recunoaşterile inculpatului) rezultă fără dubiu, că în seara zilei de 12 aprilie 2001, inculpatul a lovit, în mod nejustificat, de mai multe ori cu un cuţit în regiunea toracică pe C.P. în timp ce acesta se afla într-unloc public, provocându-i vătămări corporale grave, care I-au pus viaţa în pericol.
Intenţia de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, inculpatul acţionând cu un cuţit (obiect apt de a ucide) asupra regiunii toracice a victimei (zonă vitală) ceea ce demonstrează că acesta deşi nu a urmărit, a prevăzut rezultatul letal ce putea să se producă.
Referitor la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanţele având în vedere atât pericolul social sporit al faptei comise, împrejurările concrete în care s-a comis, cât şi persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 13 aprilie 2001, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei nr. 348 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 13 aprilie 2001, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4354/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4366/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
