CSJ. Decizia nr. 4366/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4366/2003
Dosar nr. 2593/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 3 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 174 alin. (1), cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul R.M. a fost condamnat la 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi art. 76 alin. ultim C. pen., cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor.
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în ziua de 6 iunie 2001, inculpatul R.M., pe motiv că o persoană i-ar fi furat nişte scule de pescuit, fără însă a se dovedi acest fapt, a înjurat-o şi i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în spate şi în piept, l-a trântit pe un drum public lovindu-l apoi cu intensitate, de mai multe ori cu picioarele în partea dreaptă a abdomenului după care lăsând-o jos, a plecat acasă.
După aproximativ 20-30 minute de la primirea loviturilor victima s-a ridicat şi a mers la domiciliul său unde a decedat în jurul orelor 20 - 21 ca urmare a unui şoc hemoragic prin hemoragie internă masivă datorată unei rupturi traumatice de lob hepatic drept.
Din raportul de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legală Constanţa a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic prin hemoragie internă masivă, urmare a rupturii traumatice de lob drept.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 161 din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa apelul inculpatului a fost admis, casată hotărârea atacată şi în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu art. 76 lit. e) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În temeiul art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul R.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare, deoarece s-a reţinut că victima a fost lovită odată în umăr şi a doua oară în spate, după care a căzut.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 76 alin. ultim C. pen. şi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei ultime hotărâri, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorii acestuia, pe rând au susţinut că probele administrate sunt contradictorii, în special declaraţiile martorilor C.I. şi C.E., din analiza acestora nerezultând vinovăţia inculpatului, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi achitarea recurentului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din analiza probelor, care au fost complet administrate şi corect interpretate, rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul a agresat victima, lovind-o.
Astfel, recurentul a recunoscut că după ce i-a dat victimei o sumă de bani şi o sticlă cu vodcă, constatând că aceasta i-a furat din curte un rucsac cu scule de pescuit, a plecat în urmărirea ei şi după ce a ajuns-o, a lovit-o cu pumnul în umărul stâng şi cu piciorul în spate cu intenţia de a-şi recupera bunurile.
Inculpatul a mai arătat că victima a căzut fără a mai fi lovită după care ridicându-se, a fugit.
Recunoaşterea inculpatului se coroborează cu relatările martorilor care confirmă că inculpatul R.M. a lovit o singură dată pe victimă cu palma peste ceafă şi cu un picior în spate.
Faţă de probele administrate în cauză este evident că susţinerea apărătorului, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a comis fapta nu este întemeiată pentru că a fost dovedită existenţa acţiunii întreprinsă de către recurent.
Afirmaţia inculpatului că martorii C.I. şi E. au dat declaraţii mincinoase nu corespunde realităţii, deoarece din relatările acestora reiese că recurentul a agresat victima, astfel încât, bine a procedat instanţa de apel reţinând în parte relatările acestora, în sensul că victima a fost lovită o singură dată cu pumnul şi piciorul, dar nu cu intenţia de a omorî. Pentru acest motiv nu se poate susţine că depoziţiile lor sunt contradictorii.
Reţinând deci că inculpatul a lovit victima, instanţa constată că acţiunea acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care instanţa de apel l-a condamnat şi anume latura subiectivă.
Sub acest aspect, este de menţionat că infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este o faptă penală comisivă şi de rezultat a cărei latură subiectivă este complexă, în sensul că pe de o parte este necesar să existe intenţia de lovire ori de vătămare a integrităţii corporale şi culpa în ce priveşte rezultatul, care nu a fost prevăzut deşi trebuia şi putea să-l prevadă având în vedere condiţiile în care a avut loc incidentul (lovirea victimei, căderea acesteia la pământ şi starea ei de ebrietate).
Aşadar, existând fapta şi fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat de către instanţa de apel, recursul urmează să fie respins.
Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute prevenţia respectivă.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei vor fi restituite de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei nr. 161 din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 iunie 2001, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4365/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 4387/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... → |
|---|
