CSJ. Decizia nr. 4387/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4387/2003
Dosar nr. 2651/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 60 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Sălaj, inculpaţii:
- T.I. şi,
- B.G. au fost condamnaţi la câte 3 ani închisoare fiecare pentru tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Totodată în baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepselor pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească despăgubiri şi daune morale în favoarea unor părţi civile.
S-a reţinut că la data de 5 octombrie 2000 ambii inculpaţi au aplicat unei persoane lovituri repetate, producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Hotărârea fiind definitivă prin neapelare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, deoarece a fost pronunţată cu încălcarea legii.
Astfel, s-a susţinut că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 81 C. pen., deoarece pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
În afară de aceasta, s-a mai susţinut că prima instanţă a omis să dea eficienţă dispoziţiilor art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), deşi în speţă aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi era obligatorie.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în anulare casarea hotărârii şi în urma rejudecării cauzei, înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi aplicarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Recursul în anulare este fondat,
Potrivit art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă, printre altele, în cazul infracţiunilor intenţionate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Omorul deosebit de grav săvârşit prin cruzimi se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
La aplicarea pedepsei corespunzătoare dispoziţiei art. 81 alin. (3) C. pen., trebuie avută în vedere limita maximă specială prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, chiar dacă fapta concretă a rămas în faza de tentativă.
De altfel, instituind excepţia, prevăzută de art. 81 alin. (3) C. pen., legiuitorul a vrut să excludă de la beneficiul suspendării condiţionate infracţiunile care prezintă un anumit grad de pericol social abstract evaluat şi exprimat în limitele de pedeapsă indiferent de forma perfectă sau imperfectă realizată, în concret de infracţiunea săvârşită.
În caz contrar tentativa ar deveni o infracţiune distinctă de infracţiunea consumată, cu un regim sancţionator propriu, prevăzută de art. 21 C. pen. Într-adevăr tentativa prezintă toate elementele unei infracţiuni, dar nu are o incriminare distinctă fiind concepută numai ca o formă imperfectă a infracţiunii. În acest context şi regimul sancţionator este unic şi anume cel prevăzut pentru infracţiunea consumată.
Că este aşa, rezultă şi din împrejurarea că tentativa se pedepseşte, numai atunci când legiuitorul a dorit aceasta.
Regimul sancţionator fiind unic, acesta constituie singurul criteriu de aplicare a art. 81 alin. (3) C. pen. şi ca atare, greşit a procedat prima instanţă dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepselor.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs în anulare, se constată că potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală este închisoare de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie, când legea o prevede (art. 64 alin. (2) C. pen.).
Condiţia arătată în alin. (1), cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.
Deoarece art. 176 alin. (2) C. pen., prevede că omorul deosebit de grav se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, este evident că prima instanţă a greşit nedând eficienţă dispoziţiilor art. 65 C. pen. şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În consecinţă, recursul în anulare, urmează să fie admis pentru motivele invocate.
Întrucât urmează ca dispoziţiile art. 81 C. pen., să fie înlăturate, se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei nr. 60 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Sălaj, privind pe inculpaţii T.I. şi B.G.
Casează sentinţa atacată, numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 65 C. pen., referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Înlătură dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen., urmând ca inculpaţii să execute pedepsele de câte 3 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în regim de detenţie.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4366/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4390/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
