CSJ. Decizia nr. 4431/2003. Penal. Legea nr.56/1992. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4431/2003
Dosar nr.3146/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, a fost admisă cererea formulată de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Giurgiu, privind pe condamnata B.F. şi s-a dispus înlocuirea pedepsei de 500.000 lei amendă penală cu pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 65 din Legea nr. 56/1992.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen., în urma condamnării la pedeapsa de 500.000 lei amendă penală, inculpata nu a achitat amenda şi nici nu a făcut dovada imposibilităţii achitării acesteia, motiv pentru care s-a înlocuit amenda penală cu pedeapsa închisorii.
Împotriva acestei sentinţe procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (2) C. proc. pen., învederând că hotărârea pronunţată este contrară legii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 631 C. pen., dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, ţinând seama de partea de amendă care a fost achitată.
Expresia „pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită” vizează exclusiv pedeapsa privativă de libertate substituită amenzii în cazurile în care amenda a fost aplicată, ca pedeapsă alternativă.
În consecinţă, atunci când instanţa nu are altă posibilitate decât aplicarea amenzii [(în cazul prevăzut de art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen.)] nu se realizează premisa înlocuirii pedepsei amenzii, şi anume existenţa posibilităţii de a se aplica şi pedeapsa închisorii pentru infracţiunea săvârşită.
Într-adevăr, conduita condamnatei, după rămânerea definitivă a hotărârii, constând în sustragerea cu rea credinţă de la executarea amenzii, este susceptibilă de a face incidente dispoziţiile art. 631 C. pen. Această condiţie nu este însă suficientă, fiind necesară şi existenţa premisei menţionate. Atunci când această posibilitate nu există ca urmare a efectelor unor dispoziţii legale (cazul efectelor obligatorii ale circumstanţelor atenuante care reduc posibilitatea aplicării pedepsei numai la amendă) nu există nici condiţiile legale de aplicare a dispoziţiei privind înlocuirea pedepsei amenzii.
În cauză, infracţiunea prevăzută de art. 65 din Legea nr. 56/1992 este sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani. Întrucât, inculpata a săvârşit această infracţiune în minorat, ca efect al art. 109 C. pen., limitele menţionate se reduc între o lună şi jumătate şi un an.
Totodată, urmare a efectelor obligatorii ale reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74, cu referire la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., pedeapsa pe care instanţa o poate aplica inculpatei o reprezintă numai amenda care nu poate fi mai mică de 200.000 lei.
În acest context, este evident că, deşi inculpata s-a sustras cu rea-credinţă de la plata amenzii ce i-a fost aplicată, nu există alternativă la acest tip de pedeapsă care să facă posibilă înlocuirea sa.
Ca atare, nefiind îndeplinite condiţiile de aplicare ale art. 63 C. pen., incidenţa acestei dispoziţii este exclusă.
În raport de considerentele expuse recursul în anulare va fi admis, se va casa sentinţa penală atacată şi în fond va fi respinsă cererea de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoarea.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 141 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, privind pe inculpata B.F.
Casează sentinţa penală nr. 141 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu şi în fond respinge cererea de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoare.
Onorariu pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4430/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4432/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
