CSJ. Decizia nr. 4446/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4446/2003
Dosar nr.1520/2003
Şedinţa publică din 13 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 362 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Arad, inculpatul P.I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a furcii corp delict aflată în Camera de corpuri delicte a Inspectoratului judeţean de Poliţie Arad.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare efectuate în sumă de 9.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul P.I. şi victima T.D.P. erau angajaţi ca ciobani la o stână situată la marginea comunei Horia, jud. Arad.
Întrucât în ultima vreme avuseseră loc mai multe furturi de animale, pe timp de noapte, proprietarul stânii a decis ca angajaţii săi să facă, pe rând, de pază.
În noaptea de 23 aprilie 2002 a fost rândul inculpatului P.I. să asigure paza stânii, ceilalţi doi ciobani urmând să rămână în locuinţa amenajată în apropiere şi să-şi anunţe prezenţa în cazul în care o vor părăsi întrucât, din cauza întunericului ar fi putut fi confundaţi cu eventuale persoane rău-voitoare.
În timpul rondului, inculpatul a observat două persoane care au încercat să pătrundă în ţarc, dar acestea au fugit în momentul în care paznicul şi-a făcut simţită prezenţa.
În jurul orei 1,00, victima T.D.P. a părăsit locuinţa în care dormea şi s-a îndreptat spre inculpat, fără a-şi anunţa, în vreun fel, prezenţa.
Inculpatul i s-a adresat, cerându-i să-şi decline identitatea şi, neprimind niciun răspuns, a avut convingerea că este unul din hoţii care intenţionau să fure animale, situaţie în care a lovit-o cu coada furcii în cap.
Victima a fugit acasă, fiind transportată la spital în dimineaţa zilei de 24 aprilie 2002, iar la data de 2 mai 2002, a decedat.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 214/A din 4 mai 2002 întocmit de Institutul de medicină legală Timişoara rezultă că moartea victimei T.D.P. a fost violentă şi s-a datorat contuziei şi dilacerării cerebrale cu ventriculită purulentă secundară, complicate în evoluţie cu bronhopneumonie. Leziunile de violenţă pot fi rezultatul lovirii directe cu un corp ascuţit care a pătruns în cavitatea craniană.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: declaraţiile martorilor, acte medico-legale, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Fapta comisă de inculpatul P.I. a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 183 C. pen., instanţa apreciind că prin lovitura aplicată victimei, inculpatul nu a urmărit rezultatul letal produs şi nici nu l-a acceptat.
Instanţa de fond a făcut, în cauză, aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen., deoarece inculpatul a depăşit limitele legitimei apărări, întrucât chiar dacă acesta a avut reprezentarea împrejurării că loveşte un hoţ, confundând victima cu un rău-voitor, T.D.P. nu a folosit nici o manoperă de violenţă, viclenie, efracţie sau alt asemenea mijloc care să legitimeze conduita violentă a făptuitorului.
Conduita sinceră a inculpatului a fost valorificată de către instanţa de judecată drept circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., astfel că pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 81/ A din 3 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul P.I., obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată este proporţională cu gradul de pericol social al faptei comise şi persoana inculpatului, fiind de natură să asigure atât reeducarea acestuia, cât şi prevenţia generală, astfel că nu se impune nici înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. a), art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., cum a cerut Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi nici reducerea cuantumului ei, cum a solicitat inculpatul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., prin înlăturarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru completarea probatoriului.
Procurorul de şedinţă a modificat motivele de recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., înlăturarea prevederilor art. 73 lit. a) C. pen. şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă judicios individualizată.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat, întrucât instanţele de judecată nu au rezolvat fondul cauzei.
Atât actul de trimitere în judecată cât şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză au reţinut că inculpatul P.I. şi-a lovit victima cu coada furcii.
Explicând modul în care a comis agresiunea, inculpatul declară în faţa procurorului că a prins furca cu mâinile, de partea metalică, iar cu coada acesteia a lovit victima în cap; lemnul de esenţă slabă, s-a rupt.
Aceste detalii lipsesc însă din declaraţiile date iniţial, în faţa organelor de cercetare penală, şi în care inculpatul arată doar că a lovit victima cu furca în cap.
Din copia foii de observaţie nr. 15272 a Spitalului Judeţean Timişoara rezultă că victima T.D.P. a prezentat o fractură craniană multieschiloasă cu înfundare, fragmentele osoase pătrunzând în creier, de unde au fost extrase.
Raportul de autopsie medico-legală nr. 214 A din 4 mai 2002 întocmit de Institutul de medicină legală Timişoara a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat contuziei şi dilacerării cerebrale cu ventriculită purulentă secundară, complicate în evoluţie cu bronhopneumonie. Leziunile de violenţă pot fi rezultatul lovirii directe cu un corp ascuţit care a pătruns în cavitatea craniană.
Instanţele de judecată au ignorat aceste concluzii şi nu au stabilit modul în care a fost comisă agresiunea, dacă arma folosită era aptă să producă aceste leziuni şi prin folosirea cărei părţi a acesteia, metalică sau/şi lemnoasă pentru lămurirea acestor aspecte, Curtea constată necesară completarea actelor medico-legale, în sensul celor arătate mai sus.
De asemenea, situaţia de fapt nu a fost clarificată în întregime cu privire la existenţa unei eventuale neînţelegeri între ciobani care a degenerat într-o bătaie, la eventuala implicare şi a altor persoane în agresarea victimei, tatăl acesteia declarând că a văzut două persoane care îl urmăreau pe fiul său.
Dacă lămurirea acestor aspecte, prin audierea amănunţită şi în contradictoriu a martorilor, nu se poate stabili cu certitudine situaţia de fapt şi nici încadrarea juridică a infracţiunii săvârşite.
De asemenea, Curtea constată necesar ca la dosarul cauzei să se depună dovezi privind starea psihică a victimei (despre care se fac doar afirmaţii că era retard mintal) pentru a se putea lămuri pe deplin atitudinea şi reacţiile avute de aceasta la momentul incidentului şi în ce măsură relatările ei puteau fi veridice şi credibile.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi să trimită cauza primei instanţei pentru rejudecare, în sensul considerentelor arătate în expozitiv.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei nr. 81 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul P.I.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 362 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Arad.
Trimite cauza primei instanţe, pentru rejudecare, respectiv Tribunalului Arad.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4436/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 4447/2003. Penal. 189 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
