CSJ. Decizia nr. 4428/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4428/2003
Dosar nr.1958/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din 10 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul E.A. zis Y. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia cu începere de la 18 septembrie 2002 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă au fost confiscate de la inculpat 59 pastile M.D.M.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La începutul lunii august 2002, inculpatul E.A. s-a întâlnit cu o persoană pe care o cunoştea sub numele de „L.”, de la care a luat un număr de 119 pastile M.D.M.A. (Ecstasy) pe care urma să le distribuie, să le ofere sau să le livreze unor persoane, cunoscuţi ai L.
La începutul lunii septembrie 2002, de teamă să nu fie descoperit de poliţie, inculpatul a introdus cele 119 pastile M.D.M.A. într-un portofel pe care l-a dat în păstrare vărului său, martorul E.M.G., fără ca acesta din urmă să ştie ce conţine portofelul.
După câteva zile, inculpatul a luat portofelul şi a ambalat pastilele în două pungi din plastic pe care le-a introdus într-o cutie inscripţionată „apă de colonie Bobbi”, pe care, la rându-i a pus-o într-o cutie inscripţionată A., cutie sigilată cu benzi tip scotch şi dată prietenei sale, martora N.M.A. pentru a o păstra, fără ca aceasta din urmă să cunoască detalii asupra conţinutului.
Crezând că în interior sunt bani, de teamă să nu îi găsească mama sa, martora N.M.A. i-a dat cutia prietenei sale, martora L.M.B.
La data de 17 septembrie 2002, lucrătorii din cadrul I.G.P. Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Bucureşti s-au deplasat împreună cu martora N.M.A. la domiciliul martorei L.M.B. unde a fost găsită cutia cu droguri de mare risc, care fac parte din tabelul I anexa la Legea nr. 143/2000.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale întocmite de organele de cercetare, raportului de constatare tehnico ştiinţifică nr. 114775 din 19 septembrie 2002, planşelor foto executate în cauză, depoziţiilor martorilor E.M.G., L.I., L.M.B., N.C.M., N.M.A., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care iniţial a recunoscut fără rezerve că se ocupa cu vânzarea de droguri după care a revenit şi a negat infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 154 A din 13 martie 2003, a admis apelul formulat de inculpat, a aplicat art. 74 lit. a) şi c), raportat la art. 76 lit. a) şi a redus pedeapsa aplicată la 5 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. Totodată, inculpatul a solicitat şi reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficienţe sporite dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menţionat.
Aşa cum rezultă din primele declaraţii ale inculpatului, acesta a recunoscut că se ocupa cu traficul de stupefiante, respectiv „Ecstasy” pe care le cumpăra de la numita „L.” şi le vindea altor persoane, după adăugarea unui comision. În aceleaşi declaraţii inculpatul a indicat şi numele unor persoane cărora le-a vândut droguri şi a recunoscut faptul că după arestarea unui prieten (martorul N.C.M.) tot pentru fapte asemănătoare a încredinţat pastilele M.D.M.A. succesiv altor persoane pentru a nu fi prins de poliţie, declaraţii ce se coroborează cu depoziţiile martorilor audiaţi care au relatat că inculpatul se ocupa de circa o lună cu distribuirea drogurilor.
Aşadar, atâta vreme cât probatoriul administrat a evidenţiat că inculpatul a cunoscut şi a acceptat scopul pentru care a preluat drogurile de la numita „L.”, adică a redistribuirii acestora, nu se poate susţine că în cauză nu ar fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic sau a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sub aspectul laturii subiective şi pe cale de consecinţă primul motiv de recurs invocat prin care inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu este fondat.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, ce vizează achitarea inculpatului pentru lipsa de pericol social al faptei comise, Curtea constată că este de asemenea, nefondat.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În speţă, nu este cazul de a se face aplicarea textului menţionat, din moment ce, aşa cum se precizează în alin. (2) al textului art. 181 C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar putea produce, precum şi de persoana făptuitorului. Or, urmările faptei săvârşite de inculpat nu sunt reduse, dimpotrivă sunt grave, atâta vreme cât inculpatul urma să comercializeze 119 pastile M.D.M.A., punând în pericol sănătatea persoanelor care cumpărau drogurile.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că şi cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi primit şi urmează a fi respins.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţele de fond şi de apel au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de pericolul social concret al faptei comise cât şi de persoana făptuitorului.
Pericolul social ridicat al faptei comise a fost relevat cu ocazia analizei primelor motive de recurs. Referitor la persoana inculpatului, chiar dacă acesta a avut o poziţie oscilantă cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa, Curtea de apel a aplicat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., reducând semnificativ pedeapsa aplicată (de la 10 ani închisoare, la 5 ani închisoare) spre minimul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
Faţă de elementele de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului, pedeapsa stabilită, în cuantumul arătat, apare ca bine individualizată, motiv pentru care şi sub acest aspect hotărârea este temeinică.
Ca atare, recursul declarat de inculpat este nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.A. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 18 septembrie 2002, la 10 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4427/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4429/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
