ICCJ. Decizia nr. 4527/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4527/2003
Dosar nr. 4766/2003
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, secţia penală, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) şi alin. ultim C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 10 septembrie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.A. şi la 99.600 lei, cu acelaşi titlu, către partea civilă Spitalul Băileşti.
A fost confiscat un cuţit, corp delict.
A fost obligat inculpatul la 2.325.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei, onorariu pentru apărător din oficiu.
S-a reţinut că, în seara zilei de 12 octombrie 2002, partea vătămată M.A., împreună cu D.I. se îndreptau către domiciliile lor, din comuna Galicea Mare, judeţul Dolj, după ce, în prealabil, consumaseră băuturi alcoolice.
Pe drum, s-au întâlnit cu inculpatul T.M., aflat în stare de ebrietate, care, fără motiv, i-a aplicat o lovitură în cap martorului D.M., doborându-l la pământ şi, apoi, cu un cuţit, o lovitură părţii vătămate M.A., în zona hemitoracică dreapta, cauzându-i astfel, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa victimei în primejdie.
La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, consecinţele grave produse, recunoaşterea parţială a inculpatului, faptul că acesta a mai fost condamnat pentru o infracţiune de omor, dispoziţiile, din partea generală a Codului penal şi limitele de pedeapsă, prevăzute în partea specială.
Starea de fapt reţinută şi rezolvările juridice adoptate de instanţa de fond s-au întemeiat pe răspunsul inculpatului cu ocazia punerii în vedere a învinuirii, pe declaraţia părţii vătămate M.A., pe declaraţiile martorilor D.V., M.I.R., D.I., L.V., pe procesul-verbal de cercetare la faţa locului, pe planşele fotografice, pe raportul de constatare medico-legală, precum şi pe celelalte piese aflate la dosar.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.
În apelul declarat, parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că pedeapsa de numai 10 ani închisoare, aplicată inculpatului, apare ca fiind mică, avându-se în vedere că acesta a mai fost condamnat de 2 ori, o dată la o pedeapsă de 19 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor şi o dată, la un an şi 2 luni, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, precum şi pentru faptul că nu l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.
Inculpatul T.M., în apelul său, a criticat sentinţa pentru netemeinicie, sub aspectul mărimii pedepsei aplicate, care este prea mare, în raport de comportarea sa şi împrejurările în care a fost comisă fapta.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 408 din 25 septembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o, sub aspectul laturii atacate şi a majorat pedeapsa de la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A prelungit arestul preventiv şi a dedus în continuare, detenţia.
Apelantul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de apel a constatat că apelul declarat de parchet este întemeiat în timp ce apelul inculpatului este nefondat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanţă nu a dat semnificaţia cuvenită criteriilor reţinute şi anume: gravitatea faptei comise, consecinţele produse, recunoaşterea parţială a inculpatului, că, acesta, în trecut, a mai fost condamnat la o pedeapsă de 19 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de omor şi la o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat, pentru a se aprecia că o pedeapsă orientată către limita maximă prevăzută de lege, este de natură să asigure reeducarea acestuia, precum şi o prevenţie generală.
În ceea ce priveşte nerezolvarea laturii civile, referitoare la cheltuielile suportate de Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu îngrijirile acordate victimei, în mod corect, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere, întrucât partea civilă nu a solicitat despăgubiri, urmând ca pe calea unei acţiuni separate, să satisfacă aceste pretenţii.
Avându-se în vedere cele reţinute referitor la individualizarea pedepsei, apelul inculpatului, prin care solicită reducerea acesteia, este nefondat şi va fi respins, ca atare.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M., reiterând critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei, care, este prea mare, în raport de fapta comisă.
Recursul este nefondat.
Contrar celor susţinute de inculpat, individualizarea pedepsei este corectă, durata mai mare a pedepsei aplicate, datorându-se faptului că inculpatul nu este la prima faptă cu semnificaţie penală, fiind posesorul a două antecedente penale, dintre care, una privind un omor, pentru care inculpatul a primit o pedeapsă de 19 ani închisoare.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpat va trebui să fie privit ca nefondat şi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului.
Văzând reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plăţii onorariilor de avocaţi, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 408 din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2002 la 21 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4507/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4559/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
