CSJ. Decizia nr. 4507/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4507/2003
Dosar nr.2965/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 25 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D. la 12 ani închisoare.
În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a admis în parte acţiunea civilă şi inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă G.C.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 28 noiembrie 2002, inculpatul, după ce a tăiat lemne pentru o familie din satul Malcoci, prilej cu care a consumat un litru de vin, s-a întors în locuinţa sa.
În zonă l-a observat pe minorul G.C.A., în vârstă de 8 ani, pe care l-a invitat în casă şi i-a cerut să se dezbrace, apoi a întreţinut cu acesta raport sexual anal.
Deşi victima încerca să opună rezistenţă şi plângea, inculpatul a continuat acţiunea sa.
Împotriva hotărârii, de mai sus, a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că nu se face vinovat pentru fapta pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 192 din 17 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.D.
S-a constatat că prin probele administrate s-a dovedit vinovăţia inculpatului în producerea infracţiunii, iar pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen.
În termen legal, împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul.
Prin concluziile sale, inculpatul a criticat hotărârea pentru greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Critica formulată se încadrează în cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
Procedând la individualizarea pedepsei, în cauză, instanţele au avut în vedere în totalitate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind o pedeapsă în limitele legale sancţionatoare, aproape de limita minimă legală.
Întreţinerea unui raport sexual prin constrângere cu un minor în vârstă de 8 ani, constituie în drept infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., care este prevăzută de lege cu o pedeapsă cuprinsă între 10 – 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Stabilind o pedeapsă aproape de limita sa minimă, instanţa a avut în vedere nu numai agresivitatea faptei, rezultatul produs şi consecinţele pe care aceasta le-a putut avea în viitor asupra unui minor de 8 ani, dar şi persoana făptuitorului infractor primar.
În acest context, nu se constată motive care să justifice o reducere a pedepsei la limita minimă legală, aceasta cu atât mai mult, cu cât, pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o conduită procesuală nesinceră şi oscilantă.
Cum pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar este şi aptă să realizeze cerinţele art. 52 C. pen., critica formulată se va respinge ca nefondată.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată detenţia preventivă la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 192/ P din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2002 la 15 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4500/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4527/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
