CSJ. Decizia nr. 4559/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4559/2003

Dosar nr.2696/2003

Şedinţa publică din 16 octombrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 240/PI din 31 martie 2003, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul B.M. la 9 ani închisoare, iar pe inculpatul R.A. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., pentru primul inculpat şi a art. 99 şi art. 109 C. pen., pentru celălalt inculpat.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 1 octombrie 2002, la zi.

În esenţă, s-a reţinut că, în seara zilei de 28 septembrie 2002, a izbucnit un conflict într-o discotecă, între inculpaţi şi un prieten al părţii vătămate, ocazie cu care partea vătămată R.S. a intervenit în ajutorul acestuia.

Ulterior, după aplanarea conflictului, în timp ce partea vătămată se deplasa spre casă, inculpaţii au început să-i aplice mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, în zona capului şi a abdomenului, după care, în timp ce victima se afla la sol, inculpatul R.A. a dezbrăcat-o de geaca de fâş, iar inculpatul B.M. i-a smuls lănţişorul din aur de la gât.

Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 206/ A din 28 mai 2003, a respins apelurile inculpaţilor R.A. şi B.M.

Totodată, a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 31 martie 2003, la zi.

Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat tâlhăria, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor (inculpatul B.M. fiind recidivist), instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acestora.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor B.M. şi R.A. să fie respinse, ca nefondat, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi R.A. împotriva deciziei nr. 206 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 octombrie 2002 la zi.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 4559/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs