CSJ. Decizia nr. 4560/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4560/2003
Dosar nr. 2714/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 247 din 8 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Mureş, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul K.J. din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., (parte vătămată G.E.P.), art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2), lit. e) C. pen., cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată S.A.), art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată O.E.), art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., (parte vătămată V.B.Z.) şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul K.J. a fost condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., comisă în dauna părţii vătămate G.E.P., la pedeapsa de 7 ani închisoare;
- în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureş şi contopind restul neexecutat cu cea din prezenta, urmând ca inculpatul să execute pe cea mai grea de 7 ani închisoare;
Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate S.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare;
- în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureş şi contopind restul rămas neexecutat cu pedeapsa din prezenta, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare;
A mai fost condamnat inculpatul şi pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate O.E., la pedeapsa de 7 ani închisoare;
- în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureş şi contopind restul de 443 zile cu pedeapsa din prezenta, urmează să se execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate V.B.Z., a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare revocându-se beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Târgu Mureş şi contopind restul de 443 zile cu cea din prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare;
În fine, acelaşi inculpat a fost condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie săvârşită asupra părţii vătămate V.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi în baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureş cu cea din prezenta, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. h) C. pen., s-a contopit pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. h) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, inculpatul în final având de executat 8 ani închisoare.
S-au aplicat faţă de inculpat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., inculpatul a fost menţinut în stare de aret, şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu 21 aprilie 2001, la zi.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Mureş a reţinut, în esenţă că, în perioada martie-aprilie 2002, inculpatul a comis, pe raza municipiului Tg. Mureş, 5 activităţi prezentând elementele componente ale infracţiunii de tâlhărie, asupra părţilor vătămate G.E.P., S.A., O.E., V.B.Z. şi V.I.
Împotriva sentinţei, a declarat apel în termen legal, inculpatul care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul declarat de inculpat, a casat parţial sentinţa apelată şi rejudecând în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat din 5 infracţiuni de tâlhărie aflate în concurs, într-o infracţiune de tâlhărie calificată în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2), text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru 443 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureş, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final 7 ani închisoare.
Instanţa de apel a apreciat că în mod greşit prima instanţă a considerat că determinant este elementul corespunzător subiectului pasiv al infracţiunii şi a stabilit că în speţă fiind vorba de 5 părţi vătămate, ne aflăm în faţa a 5 infracţiuni distincte.
Pe de altă parte s-a reţinut că, în mod greşit instanţa de fond a făcut referire la aplicabilitatea legii penale noi, Legea nr. 169/2002, atâta vreme cât, aflându-se în faţa unei infracţiuni continuate există o unitate de încadrare, iar momentul consumării infracţiunii este momentul săvârşirii ultimei acţiuni.
Rezultă aşa dar, în opinia instanţei de control judiciar că, dacă ultima acţiune s-a săvârşit sub imperiul legii noi, această lege va fi întotdeauna aplicabilă infracţiunii continuate în integralitatea ei, indiferent dacă este mai blândă sau mai aspră decât legea veche sub care s-a început sau continuat celelalte acţiuni.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş criticând hotărârea pentru nelegalitate, caz de casare prevăzută de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., întrucât s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Se constată în motivele de recurs că în mod greşit instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor din cinci infracţiuni de tâlhărie într-o singură infracţiune continuată, aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind greşită.
Recursul este întemeiat.
Verificând hotărârile pronunţate, Curtea, constată, că ambele instanţe au stabilit o stare de fapt corectă, respectiv că în perioada martie-aprilie 2002 după ce fusese liberat condiţionat din penitenciar, inculpatul prin exercitarea unor acte de violenţă, la intervale de timp diferite, în locuri publice diferite asupra a cinci părţi vătămate le-a sustras acestora bunuri şi bani.
Este evident aşa dar, că inculpatul a comis acte de tâlhărie asupra mai multor subiecţi pasivi, fiecare dintre aceştia având posesia sau detenţia unor bunuri distincte, deposedare realizându-se la diferite intervale de timp, în locuri diferite.
Infracţiunea de tâlhărie, fiind însă o infracţiune complexă în care acţiunea principală ca element al laturii obiective, o reprezintă cea de furt, unitatea infracţională sau după caz pluralitatea se stabileşte în raport de numărul de acţiuni principale.
Atunci când acţiunea de deposedare se săvârşeşte în dauna unei pluralităţi de persoane, care au posesia unor bunuri distincte, ne aflăm în prezenţa a tot atâtea acţiuni principale.
În asemenea situaţii, acţiunea infracţională se individualizează şi se separă de acţiunile prin care, în acelaşi mod s-au obţinut bunuri de la alte persoane.
Aşa fiind, în cauză există o pluritate de infracţiuni complexe de tâlhărie calificată, cum corect a reţinut prima instanţă, care de altfel a aplicat corect regulile, privind pluralitatea de infracţiuni, atât sub forma concursului real cât şi a stării de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul atunci când a comis faptele.
Curtea, constată că instanţa de fond a făcut şi o justă individualizare în raport de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel, încât va menţine aceste pedepse considerând că atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare a acestora,ele sunt de natură să asigure scopul, prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat, va casa Decizia instanţei de apel şi va menţine hotărârea primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, împotriva deciziei nr. 52 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş, privind pe inculpatul K.J.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa nr. 247 din 8 octombrie 2002 pronunţată de prima instanţă, respectiv Tribunalul Mureş.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4559/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4573/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
