CSJ. Decizia nr. 4500/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4500/2003
Dosar nr. 1436/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.N., în baza art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia de la 26 iulie 2002 la zi, inculpatul fiind apoi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclusă şi suma reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 25 iulie 2002 partea vătămată C.I., în timp ce discuta cu martorul P.G. pe str. Popa Tatu din Bucureşti, a fost atacată de inculpatul M.N., care i-a smuls din cusături buzunarul de la pantaloni şi odată cu aceasta i-a sustras şi suma de 440.000 lei.
Fiind sesizată, o patrulă a poliţiei l-a identificat pe inculpat, găsind asupra acestuia suma sustrasă, care a fost restituită părţii vătămate.
Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins prin Decizia penală nr. 135 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând prin apărător restituirea cauzei la parchet şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că, pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen., cel din urmă caz fiind reţinut din oficiu, recursul este fondat.
Situaţia de fapt a fost temeinic stabilită pe baza mijloacelor de probă legal administrate.
Cu ocazia reaudierii inculpatului, la cererea sa, de către instanţă, acesta a recunoscut comiterea actului de sustragere, precizând însă că nu a folosit violenţa.
Vinovăţia acestuia în săvârşirea furtului prin violenţă este pe deplin dovedită prin plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţia martorului P.G. şi procesul verbal de constatare al organului de poliţie, prin care se atestă identificarea inculpatului şi faptul găsirii asupra acestuia a sumei de 440.000 lei, ascunsă în chiloţi.
Încadrarea juridică dată faptei, însă, de instanţa de fond şi menţinută în apel, în dispoziţiile art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), este greşită.
Instanţele nu au indicat împrejurările agravante speciale, prevăzute de art. 211 alin. (2) C. pen., aplicabile în cauză, lăsând astfel să se înţeleagă că infracţiunea a fost săvârşită în toate aceste împrejurări.
Deposedând partea vătămată de suma de bani, prin violenţă, fără să fi fost produsă vreuna din urmările arătate de art. 182 C. pen., în timpul nopţii şi în loc public, inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile recidivei prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Aşa fiind, se va proceda, după casarea hotărârilor, la schimbarea încadrării juridice şi la o nouă individualizare a pedepsei.
Văzând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la aplicarea pedepsei se va ţine seama de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, de limitele speciale ale pedepsei şi persoana inculpatului care, aşa cum rezultă din fişa de cazier, are statutul de recidivist, determinat de condamnări anterioare pentru furt şi tâlhărie la pedepse de până la 3 ani închisoare, fiind pus în libertate ultima dată la 30 aprilie 1997.
Asemenea, se va ţine seama şi de faptul că inculpatul are în întreţinere 4 copii minori, nefiind date că în ultimii 5 ani ar fi săvârşit o altă infracţiune, cu excepţia celei deduse judecăţii.
Cererea apărătorului inculpatului de restituire a cauzei la parchet nu a fost motivată, iar din examinarea materialului probator nu rezultă această necesitate, urmărirea penală fiind completă.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive de la 26 iulie 2002 la 15 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 135 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 54 din 21 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică şi la pedeapsa aplicată.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 iulie 2002 la 15 octombrie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4498/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4507/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
