CSJ. Decizia nr. 4550/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4550/2003
Dosar nr.2962/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 6 martie 2003, Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul U.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii preventive începând cu 20 noiembrie 2002, la zi.
A fost obligat inculpatul la 3.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 29 octombrie 1998, inculpatul U.L., împreună cu partea vătămată B.P., martorul O.P.G. şi F.D., au consumat băuturi alcoolice la barul din comuna Corlăţel, judeţul Mehedinţi, după care s-au hotărât să plece în localitatea Vânju Mare, la un alt bar pentru a mai consuma băuturi alcoolice, deplasarea urmând a se face cu autoturismul martorului F.D.
Cum în cele din urmă martorul F.D. a refuzat să se deplaseze cu autoturismul până în localitatea Vânju Mare, partea vătămată B.P., a coborât din autoturism, intenţionând să se întoarcă în bar, fiind urmată de inculpat, care, fără motiv a lovit-o cu un cuţit în spate, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 24-25 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 249 din 29 mai 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, a casat sentinţa atacată şi înlăturând dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa de la 4 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul U.L., împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a dedus, în continuare, detenţia de la 6 martie 2003, la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând, printr-un prim motiv, casarea deciziei şi schimbarea juridică dată faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Recursul declarat nu este fondat.
Cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămate corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită.
Astfel, inculpatul a înjunghiat, cu putere, victima pe la spate cu un obiect capabil să producă moartea, un cuţit ascuţit, într-o zonă a corpului uman unde se găsesc organe vitale supravieţuirii, plămânii, împrejurări din care rezultă că, în plan subiectiv, acesta a prevăzut rezultatul acţiunii sale (moartea) şi a prevăzut rezultatul acţiunii sale şi fără a-l urmări a acceptat, totuşi posibilitatea survenirii acestuia.
În acest sens, expertiza medico-legală, întocmită în cauză, precizează că plaga tăiată a avut o adâncime de 3 cm, leziunea punând în primejdie viaţa victimei, ea putând conduce la moarte în condiţiile imposibilităţii acordării de îngrijiri medicale prompte şi calificate.
Nu poate fi primită nici cererea inculpatului privind acordarea de circumstanţe atenuante cu reducerea corespunzătoare a pedepsei în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei.
În acest sens se va avea în vedere că inculpatul a lovit victima într-un loc public, pe la spate după care a părăsit-o, lăsând-o fără ajutor. Aceasta, deşi rănită grav, s-a deplasat singură până în comuna în care locuia, de unde a fost transportată cu ambulanţa la spitalul din Vânju Mare şi apoi la cel din Drobeta Tr. Severin.
Faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi că nu are antecedente penale, nu justifică, pe de altă parte, aplicarea circumstanţei atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În raport de cele expuse, recursul declarat va fi respins, în temeiul dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul U.L. împotriva deciziei nr. 249 din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 noiembrie 2002 la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 459/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4551/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
