CSJ. Decizia nr. 455/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 455/2003
Dosar nr. 1058/2001
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86 din 21 martie 2003, Tribunalul Prahova, a condamnat, respectiv, achitat, pe inculpaţii:
1. C.C. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monede sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă comisă în perioada 14 martie – 13 septembrie 1996) şi interzicerea, pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monede sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă comisă în perioada 22 noiembrie 1995 – noiembrie 1996), la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă comisă în perioada 12 aprilie - 23 octombrie 1996), la 100.000 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă comisă în perioada 22 noiembrie 1995 - august 1996), la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă comisă în perioada 22 noiembrie 1995 – octombrie 1996) şi la un an şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 a constatat graţiate în întregime pedepsele aplicate acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru complicitate la infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă comisă în perioada 8 aprilie – august 1996).
A contopit pedepsele stabilite şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
2. I.D. la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monede sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 100.000 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 41 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 1 din Legea nr. 137/1997 a graţiat în întregime pedepsele stabilite acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, de art. 40 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul I.C. pentru complicitate la infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 26 raportat la art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele negraţiate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
3. D.G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
4. C.E. la câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani.
5. R.L.C. la un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) li art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat graţiată integral pedeapsa aplicată acestei inculpate.
În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ., inculpaţii C.C. şi I.D. au fost obligaţi, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. P. S.A. Ploieşti să plătească 390.389.916 lei către partea civilă S.C. V. S.A. Ploieşti, 152.765.612 lei către partea civilă S.C. M. S.R.L. Bârlad, 2.613.691.904 lei către partea civilă S.C. P. S.A. Ploieşti, 73.782.323,08 lei către partea civilă S.C. G. S.A. Bucureşti şi 1.780.986.176 lei către S.C. F. S.A. Tulcea.
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză, urmare recunoaşterii debitelor pe calea acţiunilor civile şi s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în faza urmăririi penale privitoare la bunurile inculpaţilor C.C. şi I.D.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, inculpaţii au fost trimişi în judecată, după cum urmează:
Inculpatul D.G. pentru săvârşirea următoarelor fapte:
- emiterea nelegală, în luna 1996 a unor ordine de compensare în favoarea S.C. P. S.A. Ploieşti, în sumă de 3.850.000.000 lei, deşi această societate era datoare faţă de Regia Autonomă a Cărbunelui Ploieşti cu suma de 2.349.223.672 lei;
- efectuarea la 9 aprilie şi 21 mai 1996 a unei plăţi nelegale, în valoare de 200.000.000 lei, către S.C. S. S.R.L., la cererea S.C. P. S.A. pentru achiziţionarea cablului SEALE;
- efectuarea, la 22 iulie 1996, a unei plăţi nelegale în valoare de 100.000.000 lei către I. Târgu Jiu, la cererea S.C. P. S.A.;
- eliberarea, la 16 decembrie 1996 a două ordine de compensare în sumă de 100.000.000 lei către I. Târgu Jiu, deşi Regia Autonomă a Cărbunelui Ploieşti nu avea datorii la această societate.
Inculpatei C.E. i s-a reţinut că la data de 23 septembrie 1996 a emis o filă C.E.C. fără acoperire.
Faţă de inculpata R.L.C. s-a reţinut că în luna iulie 1996 a întocmit un număr de 4 chitanţe în care s-au inserat date nereale.
Inculpaţii C.C. şi I.D. au fost trimişi în judecată pentru comiterea următoarelor fapte:
- emiterea unui număr de 6 file C.E.C. fără acoperirea în perioada 14 martie – 13 septembrie 1996;
- inducerea în eroare a S.C. P. S.A. Ploieşti în sensul că, faţă de această societate s-a emis comanda nr. 96010 din 22 noiembrie 1995 pentru livrarea de produse petroliere, stabilirea compensării ca modalitate de plată, procesele-verbale de compensare neputând fi finalizate, ca urmare a folosirii ordinelor de plată, procesele-verbale de compensare neputând fi finalizate, ca urmare a folosirii ordinelor de compensare de tip RENEL de către acest inculpat, împreună cu inculpatul I.D., în alte scopuri;
- inducerea în eroare a Regiei Autonome a Cărbunelui Ploieşti, în aceeaşi modalitate, cu referire la contractul de aprovizionare a regiei cu diferite bunuri, conform anexei la contract, ordinele de compensare predate S.C. P. S.A., cu privire la care s-a convenit a fi folosite la plata motorinei, fiind utilizate la efectuarea unor plăţi fără echivalent în prestaţii către societăţi cu capital privat;
- inducerea în eroare a S.C. G. S.A. Bucureşti, în sensul că, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, inculpatul C.C. împreună cu inculpatul I.D., au obţinut un număr de 30.000 perechi cizme tip miner, marfa fiind însă ridicată, cu delegaţie de ridicare marfă emisă de S.C. P. S.A., de către administratorul S.C. C.T. S.R.L. în contul unei pretinse datorii;
- inducerea în eroare a S.C. F. S.A. Tulcea, cu prilejul derulării proceselor-verbale de compensare nr. 120 şi nr. 121 din 23 aprilie 1996, în sensul modificării lanţului de compensare, fără acordul acestei societăţi şi neândeplinirea obligaţiei asumate privitoare la livrarea de către S.C. P. S.A. de mărfuri în valoare de un miliard lei;
- inducerea în eroare a S.C. S. S.A. Hunedoara, prin determinarea acesteia să achite către S.C. A. S.R.L. Dudeştii Noi, suma de un miliard lei, prin iniţierea şi derularea proceselor-verbale de compensare nr. 142 şi nr. 143 din 4 iunie 1996, pe care nu le-a finalizat, în sensul că a solicitat anularea acestora ulterior derulării compensărilor între celelalte societăţi înscrise în cele două procese-verbale;
- favorizarea a trei societăţi comerciale cu capital privat, creditarea nejustificată a unor societăţi comerciale S.C. F. S.A., S.C. S. S.A. şi S.C. S. S.R.L. Bucureşti, în lunile septembrie şi octombrie 1996, prin folosirea cu rea-credinţă, contrar intereselor S.C. P. S.A. a ordinelor de compensare;
- neânregistrarea în contabilitatea S.C. P S.A. a mărfurilor lăsate în custodie în iunie şi iulie 1996, de către S.C. S. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. C.T. S.R.L. a contractului încheiat cu S.C. O. S.R.L. la data de 30 mai 1997, în baza căruia s-a efectuat plata sumei de 50.000.000 lei şi a chitanţei nr. 950 din 23 octombrie 1996, prin care s-a încasat suma de 1.500.000 lei de la S.C. F. S.A.;
- inserarea de date nereale în adresele nr. 1087 din 8 aprilie 1996 şi nr. 2349 din 22 iulie 1996, în sensul că a cerut Regiei Autonome a Cărbunelui să facă plăţi către două societăţi cu capital privat, fără ca datoriile menţionate în acestea să fie reale.
Pentru aceşti din urmă inculpaţi s-a reţinut şi complicitatea la săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă săvârşită de inculpatul D.G., cu referire la emiterea de către acesta a ordinelor de compensare, în valoare de 3.850.000.000 lei, în condiţiile în care S.C. P. S.A. era datoare faţă de regie, la acea dată, cu suma de 2.349.223.673 lei.
Instanţa de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, a reţinut această stare de fapt, cu excepţia acestei din urmă infracţiuni, în raport de împrejurarea că, potrivit balanţei contabile a regiei, rezulta existenţa unei datorii faptă de S.C. P. S.A.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpaţii C.C., I.D., C.E. şi R.L.C.
În apelul parchetului se susţine că, în mod greşit au fost achitaţi: inculpatul D.G. pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă şi inculpaţii C.C. şi I.D. pentru complicitate la săvârşirea acestei infracţiuni.
Astfel, s-a susţinut că, prin modul cum au lucrat, inculpaţii au adus grave prejudicii societăţii la care erau angajaţi.
Inculpaţii C.C. şi I.D., au susţinut că, în mod greşit, s-a reţinut în sarcina acestora săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Inculpata C.E. a susţinut, că faptei săvârşite îi lipseşte un element constitutiv al infracţiunii reţinute în sarcina sa, iar inculpata R.L.C. a susţinut că fapta reţinută în sarcina sa nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, ambele solicitând achitarea pe aceste temeiuri.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 383 din 20 septembrie 2000, a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpaţii C.C. şi I.D., a desfiinţat în parte hotărârea atacată, a descontopit pedepsele, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 290 C. pen., toate, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a contopit pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate aceloraşi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din acelaşi cod şi a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani şi a înlăturat aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a înlăturat obligaţiile inculpaţilor privitoare la plata despăgubirilor civile, precum şi măsurile asiguratorii luate pentru acoperirea prejudiciilor.
Prin aceeaşi decizie, apelurile declarate de către inculpatele C.E. şi R.L.C. împotriva aceleiaşi sentinţe, au fost respinse ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că faptele comise reţinute ca fiind infracţiuni, sunt în realitate acte de comerţ.
Ca atare, în sarcina inculpaţilor nu pot fi reţinute decât infracţiunile prevăzute de art. 282 C. pen., în raport de împrejurarea că aceştia cunoşteau, în momentul semnării filelor C.E.C., că în contul societăţii comerciale nu exista proviziunea necesară acoperirii acestora.
Cu referire la apelurile declarate de către inculpatele C.E. şi R.L.C., instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt este corect reţinută, iar pedepsele sunt just individualizate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpaţii C.C. şi I.D., precum şi părţile civile S.C. R.R. – R.V. şi S.N.P P. S.A. – Sucursala Petrobrazi.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 14, 16 şi 171 C. proc. pen., susţinând că ambele hotărâri pronunţate în cauză sunt nelegale şi netemeinice.
S-a susţinut că instanţa de fond a dispus nelegal achitarea inculpaţilor D.G., C.C. şi I.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de gestiune frauduloasă, respectiv, complicitate la săvârşirea acestei infracţiuni.
Totodată, instanţa de apel a achitat, în mod greşit pe aceiaşi inculpaţi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 214 C. pen., art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 290 C. pen., pe motivul că faptele săvârşite de către aceştia nu sunt prevăzute de legea penală. Cu referire la această din urmă hotărâre, s-a mai arătat şi că Decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia de achitare a inculpaţilor.
Pe de altă parte, s-a mai susţinut că pedepsele aplicate în final celor soi inculpaţi sunt greşit individualizate în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul C.C. a susţinut că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) şi 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu referire la cele 7 file C.E.C. emise fără disponibil în cont, în raport de împrejurarea că această situaţie era cunoscută de către beneficiarii plăţilor, că aceştia se îndestulau pe măsura alimentării contului şi oricum, cu privire la emiterea acestora, nu a existat intenţia frauduloasă.
Inculpatul I.D. nu a motivat în scris recursul declarat împotriva deciziei pronunţată în apel, la termenul de judecată din 30 ianuarie 2003, prin apărător, a reiterat motivele invocate de către inculpatul C.C. şi a solicitat achitarea.
Partea civilă S.N.P. P. S.A. – a susţinut că, în mod eronat instanţa de apel a reţinut că aceasta nu ar fi făcut declaraţie de constituire de parte civilă în cauză.
În consecinţă, aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
În acelaşi sens, prin recursul declarat şi solicitând, de asemenea, menţinerea hotărârii primei instanţe, S.C. R. a arătat că s-a constituit parte civilă încă din faza urmăririi penale.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este de reţinut că singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea unei infracţiuni.
Ca atare, instanţa de judecată sesizată cu săvârşirea unei infracţiuni, în condiţiile legii procesuale penale, are a constata îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind existenţa unei fapte, care constituie infracţiune, în sensul că aceasta prezintă anumite trăsături caracteristice prevăzute de legea penală şi aceasta este săvârşită de către inculpat.
Art. 10 lit. b) C. proc. pen., reglementează un caz de stingere a acţiunii penale, fiind lipsită de temei, privitoare la acea situaţie în care fapta, deşi există, aceasta nu are caracter penal.
Pentru a dispune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu referire la infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 214 C. pen., art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), instanţa de apel a reţinut natura comercială a faptelor comise de către inculpaţi.
Inculpaţii C.C. şi I.D., la data comiterii faptelor aveau calitatea de directori la S.C. P. S.A. Ploieşti.
În raport de aceste calităţi, inculpaţii exercitau funcţii asimilate şi examinare sub aspectul răspunderii civile, celei de mandatar.
Aria de responsabilitate şi, respectiv, de competenţă, era cea determinată de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi contractului de societate.
Ca atare, pentru reţinerea infracţiunii ca temei al răspunderii penale, probatoriul administrat în cauză trebuia să facă dovada îndeplinirii concomitente a două condiţii, şi anume: exercitarea atribuţiilor cu depăşirea competenţei de atribuţiune stabilită prin Legea nr. 31/1990 şi contractul de societate, precum şi inducerea sau intenţia inducerii în eroare.
Or, actele materiale săvârşite de către cei doi inculpaţi, aşa cum probele administrate le susţin, nu dovedesc îndeplinirea acestei condiţii.
Rezultă, aşadar că, sub aspectul acestei critic, recursul declarat de către parchet este nefondat.
Pentru a se dispune trimiterea în judecată a aceloraşi inculpaţi şi a inculpatului D.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de gestiune frauduloasă, s-a reţinut înţelegerile acestora, în baza cărora, Regia Autonomă a Cărbunelui Ploieşti a emis ordine de compensare şi s-au efectuat două plăţi, la cerere, către societăţi cu capital privat, în lipsa unei datorii efective a regiei faţă de S.C. P. S.A. Ploieşti, dimpotrivă aceasta din urmă având calitatea de debitor.
Or, balanţa de verificare a regiei nu susţine această împrejurare, dimpotrivă, rezultând calitatea de creditoare a regiei la acea dată a societăţii comerciale, ca atare plăţile, în modalitatea menţionată, fiind făcute în vederea stingerii debitului.
Ca atare, şi această critică formulată prin recursul parchetului apare ca fiind neîntemeiată.
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 346 alin. (4) C. proc. pen., în cazul achitării pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. b) din acelaşi cod, instanţa de judecată nu soluţionează acţiunea civilă.
În consecinţă, cu referire la soluţiile adoptate în cauză, recursurile declarate de către părţile civile apar ca fiind neîntemeiate.
Pe de altă parte, o filă C.E.C., potrivit dispoziţiilor legii C.E.C.-ului, este aptă prin ea însăşi, a servi la efectuarea unei plăţi.
Nu răspunde încă acestei exigenţe legale un C.E.C. emis în lipsa disponibilului acoperitor în cont.
Ca atare, emiterea unei file C.E.C. în lipsa disponibilului în cont, urmare nesatisfacerii condiţiei legale de instrument de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 282 C. pen.
Nu poate fi primită apărarea inculpaţilor, în sensul cunoaşterii de către beneficiarii plăţii a faptului neacoperirii filelor C.E.C., la data emiterii acestora, cu disponibil în cont, în raport de dispoziţiile legii C.E.C.-ului, potrivit cărora o astfel de situaţie se soluţionează prin stabilirea unei scadenţe, respectiv prezentare la plată a filei C.E.C., la o dată ulterioară emiterii.
Aşadar, completarea de file C.E.C. cu sume mai mari decât cele aflate în cont, în mod legal a fost reţinută de instanţe ca infracţiune de falsificare de monede sau alte valori, aşa încât criticile formulate de către inculpaţi în recurs sunt neîntemeiate.
Însă, cu referire la pedepsele aplicate inculpaţilor sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, se constată că acestea răspund cerinţelor unei juste individualizări şi sunt de natură a asigura realizarea scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
Ca atare, această din urmă critică formulată în recurs de către parchet, se constată a fi neîntemeiată.
Totodată, examinând cauza şi prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpaţii C.C. şi I.D. care, în temeiul art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, de inculpaţii I.D. şi C.C. şi de părţile civile S.C. R.R. – R.V. şi S.N.P. P. SA – Sucursala Petrobrazi împotriva deciziei penale nr. 383 din 20 septembrie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, privind şi pe inculpaţiiC.E., D.G. şi R.L.
Obligă pe recurenţii inculpaţi şi părţile civile să plătească statului fiecare, câte 800.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 340/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4596/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
