CSJ. Decizia nr. 4548/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4548/2003
Dosar nr.2764/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul B.A.T., a fost condamnat la 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă de omor deosebit de grav.
Conform art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a mai fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă de tâlhărie.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 8 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu un an deci în total 9 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 480 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Mediaş prin sentinţa nr. 447/1999.
Au fost contopite pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare şi restul de 480 de zile neexecutat dispunându-se ca inculpatul să execute 9 ani şi 6 luni închisoare sporită la 10 ani închisoare.
Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost computată durata reţinerii şi arestării preventive şi inculpatul obligat să plătească unei unităţi spitaliceşti despăgubiri civile şi statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în ziua de 10 martie 2002, o persoană a încercat să-şi anunţe vecinii că au uitat farurile de la autoturism aprinse. Pentru aceasta a sunat la poarta locuinţei şi i-a strigat din stradă folosind apelativul „D-na doctor”.
Cele întreprinse de vecină au fost auzite de inculpat ce se afla întâmplător în acel loc şi care, după ce a constatat că nu s-a primit nici un răspuns, s-a hotărât să pătrundă în locuinţă pentru a fura bunuri.
Prin escaladarea gardului şi apoi prin forţarea încuietorilor de la uşă, inculpatul a pătruns la demisolul imobilului unde a început să caute prin mobilier. În acest timp, fiind surprins de părţile vătămate inculpatul a reacţionat violent faţă de acestea, folosind un ibric şi o oală cu care le-a lovit în cap.
În timp ce victimele încercau să-l imobilizeze, el a muşcat-o pe una din ele de faţă, iar celeilalte i-a aplicat o lovitură cu un cuţit de bucătărie în regiunea cervicală.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 197 din 27 august 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestor soluţii inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul acestuia a susţinut că hotărârile nu sunt legale deoarece în mod greşit instanţele au reţinut că agresiunea exercitată asupra unei victime este tentativă de omor deosebit de grav, deoarece nu a avut intenţia de a omorî, fapta acestuia constituind infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen.
Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor sub toate aspectele în lumina celor invocate de către apărător, precum şi din oficiu se constată că instanţele au reţinut temeinic starea de fapt şi vinovăţia inculpatului pe baza probelor care au fost complet administrate şi corect interpretate.
Pe baza acestor probe şi încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare.
Astfel, violenţele pe care inculpatul le-a exercitat asupra unei victime s-au soldat cu multiple echimoze, escoriaţii şi hematoame, precum şi cu o plagă în regiunea cervicală antero - laterală stângă care a necesitat 12 – 14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Expertiza medico – legală a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni ce au fost produse prin lovire cu corpuri dure pe plan dur, muşcare cu gură de om şi lovirea cu un corp tăietor înţepător, fără să-i pună viaţa în primejdie.
Având în vedere intensitatea loviturilor aplicate de inculpat victimei mai ales cu un obiect apt să producă moartea într-o zonă vitală a organismului, vecinătatea carotidei jugulare, dovedesc intenţia acestuia de a o omorî, care chiar dacă nu a dorit-o a acceptat producerea rezultatului letal al acţiunii sale.
Faptul că leziunea respectivă nu i-a pus viaţa victimei în pericol s-a datorat abilităţii acesteia de a se apăra şi a intervenţiilor medicale.
Ca atare, bine au reţinut şi temeinic au motivat instanţele că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei de omor deosebit de grav şi nu cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.
În ce priveşte pedepsele aplicate instanţele au avut în vedere pericolul social deosebit de grav al infracţiunilor, determinat de caracterul lor calificat, precum şi de persoana inculpatului care fiind recidivist a dovedit perseverenţă infracţională şi faptul că executarea parţială a pedepsei anterioare nu şi-a atins scopul ei educativ.
Ca atare, instanţa constatând că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi că scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen., va fi realizat, consideră că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea cuantumului astfel cum au fost stabilite.
În consecinţă recursul urmează să fie respins.
Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest urmează să se compute durata prevenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.A.T. împotriva deciziei penale nr. 187 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 martie 2003 la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 476/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4423/2003. Penal → |
|---|
