CSJ. Decizia nr. 4555/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4555/2003
Dosar nr. 4091/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 39 din 27 ianuarie 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpaţii:
S.N. la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi pe P.G. la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 1314 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului P.G. prin sentinţa nr. 225 din 21 august 2000 a Tribunalului Galaţi, urmând să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost aplicate inculpaţilor, dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), menţinută starea de arest, computată durata arestării preventive şi au fost obligaţi să plătească în solidar unor părţi civile daune materiale şi morale.
Pronunţând astfel, prima instanţă a reţinut că în seara de 20 octombrie 2001, în jurul orelor 19,00, inculpatul S.N. a mers la domiciliul coinculpatului P.G. şi în acest timp a venit în acel loc o cunoştinţă de a lor care le-a spus că la discotecă a fost bătută de o anumită persoană.
La auzul veştii, cei trei s-au înarmat cu bâte din lemn şi câteva ţevi „aspersoare” din aluminiu şi s-au deplasat cu căruţa la discotecă pentru a se răzbuna pe agresor, pe drum mai luând cu ei încă o persoană.
Ajungând în acel loc, inculpaţii înarmaţi au coborât din căruţă şi au mers la terasa localului unde au văzut că o persoană consuma bere. Confundând-o cu cel pe care îl căutau l-au lovit cu obiectele dure pe care le luaseră cu ei când au coborât din căruţă.
De frică, pentru a-şi asigura scăparea victima a sărit gardul terasei de la stradă, gest care a întărit convingerea că aceasta este persoana pe care urmau să se răzbune şi în consecinţă au ieşit din incinta respectivă, urmărind-o. În momentul când au ajuns-o, fiecare i-a mai aplicat în zona capului câte o lovitură cu acele obiecte contondente pe care le aveau asupra lor.
În urma loviturilor primite, victima şi-a pierdut cunoştinţa, iar inculpaţii s-au întors pe terasă unde l-au găsit pe cel ce-l căutau pe care l-au lovit.
Din cauza scandalului produs, lucrătorii de poliţie au fost alertaţi, au sosit la faţa locului, au aplanat conflictul şi au dus pe victimă la spital unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 2597 din 22 noiembrie 2001 emis de Serviciul de Medicină Legală Galaţi rezultă că cel agresat a suferit leziuni traumatice produse prin loviri repetate cu corpuri dure, pentru a căror vindecare au fost necesare 70-80 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse prin Decizia nr. 325 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva acestei soluţii inculpaţii au declarat recurs.
Apărătorii au susţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia recurentului S.N. au fost greşit reţinute de către instanţe, iar cel al inculpatului S.N. a solicitat casarea hotărârilor şi achitarea acestuia în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Pentru recurentul P.G. a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât intenţia nu a fost de a omorî ci numai aceea de a aplica o corecţie agresorului.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinare actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea tentativei de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Probele, care au fost complet administrate şi corect interpretate au confirmat că în împrejurările bine reţinute de instanţe, inculpaţii au aplicat victimei în zona capului mai multe lovituri cu corpuri contondente, ţeavă de aspersor şi bâte, cauzându-i leziuni ce au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Afirmaţia că nu recurentul S.N. a lovit-o pe victimă ci alte persoane care au fost la faţa locului, nu este confirmată nici de martorii propuşi în apărare, din probele administrate rezultând că în momentul când victima era lovită, pe terasa localului nu se mai aflau şi alte persoane, în afara recurenţilor, care fiind înarmaţi cu corpuri contondente au agresat-o.
Un alt martor i-a indicat pe cei doi inculpaţi ca fiind persoanele care au lovit-o pe partea civilă, declaraţiile acestuia coroborându-se cu cele relatate de victimă şi ale altor persoane care au fost de faţă la incident.
Aceste probe se coroborează şi cu concluziile certificatului medico-legal care descriind leziunile suferite de victimă a stabilit că acestea au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure.
Probele administrate în cauză dovedesc că acţiunea inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei de omor calificat şi nu cea de vătămare corporală gravă, deoarece, faţă de modul în care s-a acţionat şi de urmările survenite, concretizate în leziuni grave în regiunea capului duc la concluzia că ei au prevăzut că fapta lor ar putea avea ca rezultat decesul, consecinţă pe care chiar dacă nu au dorit-o au acceptat-o.
Faţă de această situaţie este evident că afirmaţia, în sensul că nu au avut intenţia să omoare, ci doar să aplice o corecţie agresorului nu are eficienţă juridică.
Stabilind corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor şi încadrând juridic, potrivit probelor, fapta săvârşită, instanţele au efectuat şi o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere că inculpaţii sunt recidivişti ceea ce demonstrează perseverenţa infracţională şi că executarea anterioară a pedepselor nu şi-a atins scopul educativ şi ţinând seama şi de caracterul calificat al infracţiunii reiese că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor aplicate. Pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. şi anume de reeducare şi de revenire a săvârşirii altor infracţiuni se impune menţinerea sancţiunilor penale aplicate, neexistând temeiuri pentru reţinerea în favoarea lor de circumstanţe atenuante.
În consecinţă recursurile urmează să fie respinse.
Întrucât inculpaţii au fost judecaţi în stare de arest, instanţa va computa din pedepsele aplicate durata arestării preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariile apărătorilor din oficiu ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii P.G. şi S.N. împotriva deciziei nr. 325 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 25 ianuarie 2002la zi, pentru ambii.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4554/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4561/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
