CSJ. Decizia nr. 46/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr. 46/2003
Dosar nr. 4365/2002
Sedinţa publică din 8 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat condamnatul V.G. împotriva deciziei penale nr.336/A din 16septembrie2002 a Curţii de Apel Timişoara.
A lipsit, recurentul condamnat, aflat în stare de arest, care a fost citat la locul de deţinere, cu menţiunea de a nu fi adus, pentru care s-a prezentat avocat C.G.N., apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul a declarat că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.429 din 3 iunie 2002 a Tribunalului Timiş a fost respinsă cererea condamnatului V.G. de întrerupere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.201/2000 a aceluiaşi tribunal.
Pentru a respinge cererea, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidentedispoziţiile art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală, neconfirmându-se potrivit anchetei sociale efectuate, că petiţionarul s-ar aflaîn situaţia de a pierde bunurile mobilemoştenite de la mama sa inclusiv locuinţa.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, prin Decizia nr.336 din 16septembrie2002arespinsapeluldeclaratdecondamnat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând că nu există motive legale deîntrerupere a executării pedepsei.
Impotriva acestei decizii a declarat recursîn termen legal condamnatul care a susţinut că se află într-o situaţie deosebită care justifica admiterea cererii formulate.
Recursul declarat estenefondat.
Potrivit art.455 raportat la art.453 alin.1 lit.cdin Codul de procedură penală, întreruperea executării pedepsei închisorii se poate dispunecând din cauza unor împrejurări speciale continuarea executăriipedepsei ar avea consecinţe grave pentrucondamnat.
Or, motivele de întrerupere invocate, respectiv posibilitatea pierderii bunurilor mobile şi a locuinţei rămase de pe urma mamei sale nu au fost probate.
Astfel, la adresa indicată pentru efectuarea anchetei sociale nu a fost găsită nici o rudă apropiată pentru a furniza datele necesare, iar din înscrisurile condamnatului trimise din penitenciar a rezultat că acesta nu a solicitat printr-un împuternicit deschiderea succesiunii, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilorde consemnare.
In consecinţă, nefiind întrunite cerinţeletextului de lege evocat, soluţia instanţei de control judiciar, de menţinere a hotărârii tribunalului, este corectă.
Faţă de considerentele ce preced Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmeazăa respinge recursul ca nefonat, cu obligareacondamnatului la cheltuielile judiciarecătre stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G. împotriva deciziei penale nr.336/A din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 457/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 462/2003. Penal → |
|---|
