CSJ. Decizia nr. 48/2003. Penal

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE

SECTIA PENALA

Decizia nr. 48/2003

Dosar nr. 4519/2002

Şedinţa publică din 8 ianuarie 2003

S-a luat în examinare recursul declarat condamnatul S.V. împotriva deciziei penale nr.413 din 16septembrie2002 a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a prezentat, recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat G.D. apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătoruldeclară că lasă soluţia la aprecierea instanţei.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Condamnatul a solicitat admiterea recursuluiîntrucât nu a avut intenţia să omoare şi reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante sau a scuzei provocării.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr.318 din 6 august 2002, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnatul S.V. în temeiul dispoziţiilor art.401 Cod procedură penală.

Condamnatul a fost obligat să plăteascăstatului 450.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentruapronunţaaceastăsoluţie,prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

Prin sentinţa penală nr.357 din 21 decembrie 1999 a Tribunalului Prahova, revizuientulS.V.a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută deart.174 Cod penal.

In considerentele hotărârii se arată că la 5 august 1999, revizuientula conectat la reţeaua electrică de 220 volţi gardul împrejmuitor din sârmă al proprietăţii sale, aşa încât, în aceeaşi zi, când victimaB.C. a intenţionat să pătrundă în grădina inculpatului, s-a electrocutat şi a murit.

Hotărârea pronunţată de tribunal a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat (Decizia penală nr.2869 din 21 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie).

In motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul S.V. a susţinut că nu a avut intenţia de a ucide şi a solicitat reţinerea în favoarea sa a o serie de împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală.

Motivele de revizuire invocate nu sunt fondate nefiind prevăzute în cazurile limitativ şi expres cuprinse în conţinutul art.394 Cod procedură penală.

Apelul condamnatului împotriva soluţiei instanţei de fond a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr.413 din 16 septembrie 2002.

Impotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, revizuirea hotărârilor pronunţate şi reindividualizarea pedepsei aplicate prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenunate judiciare sau aprovocării întrucât nu a avut intenţia de a ucide.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Articolul 394 Cod procedură penală prevede cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că motivul invocat de recurentul revizuientS.V.nu se înscrie întrecele limitativ şi expres statuate.

Prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuiriinu se poate tinde la atenuarea răspunderii penaleprin invocarea unor circumstanţe atenuante, împrejurări care oricum au fost cunoscute şi evaluate de către instanţa de fond.

Aşa fiind, recursul declarat de revizuientulS.V.este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Revizuientul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.V. împotriva deciziei penale nr.413 din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.

Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 48/2003. Penal