CSJ. Decizia nr. 367/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia penală
Decizia nr.367/2003
Dosar nr.4557/2002
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienta T.S. împotriva deciziei penale nr.285/A din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat recurenta, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat D.C.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanţei, admiterea recursului declarat de revizuientă.
Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art.394 C.proc.pen.
Recurenta a cerut admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.190 din 29 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Alba a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr.56/2001 a Tribunalului Alba, formulată de condamnata T.S. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
T.S. a fost condamnată prin sentinţa penală nr.56/2001 a Tribunalului Alba la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d şi e din Codul penal.
S-a mai reţinut că motivul de revizuire invocat de condamnată, prin care a solicitat să se constate nevinovăţia sa în comiterea infracţiunii de tâlhărie, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr.285 din 8 octombrie 2002, a respins apelul formulat de condamnată.
Împotriva acestei decizii, condamnata a declarat recurs, reiterând aceleaşi motive pe care le-a menţionat în cererea introductivă şi în apel.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.394 din Codul de procedură penală, cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ arătate, printre cele cinci motive neregăsindu-se şi cel invocat de condamnată.
Audierea unor martori noi pentru dovedirea nevinovăţiei sale nu constituie o împrejurare nouă (în sensul art.394 lit.a C.proc.pen.) necunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
Pe de altă parte, simpla afirmaţie a condamnatei cu privire la faptul că o anumită persoană ar avea cunoştinţă de împrejurarea că partea vătămată ar fi influenţat un martor să declare în favoarea sa, nu se înscrie în cazul de revizuire prevăzut de art.394 lit.b din Codul de procedură penală, atâta vreme cât nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
De altfel, toate apărările invocate de condamnată au fost analizate în cursul cercetării judecătoreşti în baza căreia a fost pronunţată hotărârea de condamnare, dar şi în căile de atac ordinare, respectiv, în apel şi recurs.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că în mod just cererea de revizuire a fost respinsă, motiv pentru care recursul declarat de revizuientă va fi respins ca nefondat, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Conform art.192 alin.2 din acelaşi cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient T.S. împotriva deciziei penale nr.285/A din 8 octombrie 2002 aCurţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 366/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 368/2003. Penal → |
|---|
